Da, sunt frumoasa. :)

    Zilele trecute am ajuns in sfarsit acasa alaturi de cei dragi. De fiecare data cand ajung acolo imi este tare bine deoarece peste tot dau de oameni dragi. Ca de obicei m-am intalnit cu parte din prietenii mei la ei acasa. Am ras, ne-am distrat, ne-am uitat la fotografii impreuna, am mancat. A fost grozav, ce mai! La un moment dat mi-au spus ca arat bine, ca sunt frumoasa si m-am mirat caci ma uitasem in oglinda si chiar ma si strambasem. :)
    Pe seara am fost intr-un loc tare drag mie, sa-mi vad una din cele mai bune prietene. Cand am ajuns acolo, mi-am luat pisica in brate, am sufocat-o putin (mai mult!) cu pupaturile mele, am strans-o la piept cat am putut de tare, si am asteptat o persoana deosebita pentru mine care m-a salvat la un moment dat, sa isi termine treaba si sa vina sa stea de vorba putin cu mine.
    M-am bucurat mult de conversatia cu ea, mai ales ca atunci cand m-a vazut m-a sarutat cu foc si m-a luat in brate, ca deh, ii sunt draga, m-a certat putin ca am plecat de langa ea printre straini si mi-a spus ca sunt tare frumoasa.
    Desi era la munca, prietena mea a primit 2 minutele de la doamna in cauza sa stea cu mine si m-a condus la usa. Am vorbit prea putin si mi-a zis ca sunt frumoasa. Am zambit...
    Deja era noapte cand am plecat, si in drum spre statie am trecut prin centru. Eram eu, muzica de la radio, cativa rataciti ca si mine si vantul rece. Mergeam visatoare si singura, si brusc mi-am dat seama ca sunt frumoasa...pentru ca ei ma fac sa ma simt frumoasa. De fiecare data cand ii vad zambesc kilometric, ma maimutaresc ca sa-i fac sa rada, ii iau in brate si incerc sa-i ocrotesc, ii pup, ii imbratisez, le fac declaratii si Dumnezeu stie mai ce. Dar dincolo de machiaj, parul strans frumos, rujul rosu si toalele dragute pe care le purtasem in acea zi era ceva mai mult...chiar eram frumoasa.

Nu orice poezie!

    As vrea sa impartasesc cu voi, una din poeziile sufletului meu scrisa cu 3 ani in urma, cat am fost plecata. Aceasta poezie este inspirita de o persoana foarte importanta in viata mea. Atunci am fost aproape, atat de aproape de dragoste dar m-am speriat si am fugit departe de ea...in Italia.

Ochii tai

Daca ochii mei ar putea vorbi

Ti-ar spune ca in ei

Mocneste adanc un foc cu patima

Trezit de ochii tai.

Ce m-a facut sa te iubesc

E totusi un mister,

Dar ochii tai nepamantesti 

M-au fermecat cu vraja lor.

Dorul ce ma mistuie e tot mai aspru

Dragostea ce-o simt ma arde si mai rau

Caci ochii tai de vrajitor

M-au rascolit adanc cu dor, de dor...