Uneori pare ca viata e nedreapta cu noi sau poate noi suntem nedrepti cu ea. Depinde doar din ce unghi privim...Am vrea cu totii sa fim fericiti, sa avem de toate si sa fim iubiti. Daca nu ma insel este cam visul oricui. A, si sa fim sanatosi, evident. Dar lucrurile nu sunt chiar atat de usoare. Cu totii trecem prin anumite situatii care ne impacteaza in diverse moduri, depinde de fiecare.
Spre exemplu viata mea nu a fost tocmai usoara. Drumul meu pana aici a fost drept dar foarte anevoios. Am vrut de multe ori sa renunt caci mi se parea ca sunt nedreptatita. Imi lipseau multe. Am trecut pe parcurs prin dureri, lacrimi, nevoi, tristeti, neintelegeri, suferinta etc. Am asteptat mult de la ceilalti si cred ca a fost cea mai mare greseala pe care am facut-o. Doar ca am vrut cu tot dinadinsul sa fiu salvata. Si daca am vazut ca nu apare nimeni sa-mi intinda o mana( nici macar Fat-Frumos) am hotarat ca-i cazul sa cresc si sa-mi dovedesc ca pot. Si am putut. :)
M-am ridicat cu toate fortele, mi-am indesat bine sabia in teaca si am pornit la lupta. In mana tineam doar o floare, floarea sperantei fara de sfarsit. Lupta a inceput iar eu eram singura cu cei mai mari demoni: teama de esec, teama de neiubire, teama de singuratate, teama in general. Nu a fost usor, dar floarea m-a ajutat. Incet incet a prins diverse forme, diverse culori, impiedicand astfel ca umbrele si intunericul sa-mi omoare lumina.
Intr-un sfarsit si dupa o lunga lupta am descoperit ca aveam deja ceea ce cautam. Era adanc de tot ingropata in mine, era...IUBIREA. Iubirea pentru viata, speranta, natura, creatie, frumos,oameni, iubirea pentru MINE-eu eram iubirea.
Cu siguranta ca vor mai fi momente in care vantul vietii va vrea sa ma arunce la pamant, dar datorita muntelui ce-l port in mine nu cred ca ma voi lovi prea rau. Si orice ar fi ma voi ridica. Pentru ca asta sunt eu, ALEXANDRA.
Asadar puneti-va putin (mai mult ) si reflectati...voi ce asteptari aveti de la viata? Dar de la voi insiva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu