Visul : Sonia

    Agitatia era in toi...Sonia si prietena ei se plimbau printre zecile de tarabe rotindu-si ochii care cum vedeau! Era o seara incantatoare de august. Apa marii le delecta cu susurul cristalin al valurilor care se unduiau pe o muzica interminabila plina de magie si mister. Usor usor se asternuse un vanticel cald ce le mangaia lin obrajii si le inviora privirea. Ca si cum asa trebuia sa se intample pasii lor inceti dar siguri isi urmau destinul.
    Mirosuri imbietoare le atrageau privirile catre mancaruri care mai de care mai alese. Din cand in cand treceau pe langa multimea de oameni care lua parte cu ardoare la fiesta verii tarzii.
    Privind grupurile de oameni zarii in stanga ei pictorii...erau cei care cu regularitate isi alegeau locul pentru a putea desena chipuri castigand astfel un ban cinstit dar si pentru a-si putea perfectiona abilitatile! Stiau cu precizie ca numai asa pot imbina placutul cu utilul si se foloseau cu tact pentru a-si putea demonstra calitatile superioare ce nu se invatau ci le detineau! Erau ca si Dumnezeu, creatori ai lumii. Stiau ca pentru a reda un chip pe o coala de hartie treabuiau sa priveasca dincolo de om, dincolo de suflet...
    Sonia isi indrepta privirea vrajita de ce vedea catre unul din ei. Parea un inger coborat din Ceruri cu pletele lui satene stranse intr-un coc, fata lunga cu pometii trasi si corpul trecut ca prin inel. In jurul lui se conturase o anumita aura plina de lumina si mister. Privindu-l cu atata uimire, Sonia a avut un soc cand el si-a ridicat privirea chemat parca de privirea ei...
    El o privea cu atata patima, cu atata dor de parca o asteptase toata viata. Pentru ea era un sentiment nou. Voia sa-i faca fata, isi dorea asta. In momentul acela deosebit pentru ea, sufletele lor se atingeau, se contopeau...da, i-a raspuns cu aceeasi privire, cu aceleasi cuvinte nerostite! Era mai frumos ca un sarut, ca o atingere, era pura magie, caldura, lumina, iubire. Toate aceste sentimente erau ale ei, ii apartineau si credea in ele...
    Dar momentul acela unic si de neegalat pana acum in viata ei a trecut, la fel ca toate celelalte momente. El a ramas acolo undeva departe cu un creion in mana, o coala de hartie in fata si o privire profunda...doar a ei!