Cartile…

     Sunt una din marile pasiuni ale vietii mele. Nu-mi pot imagina viata fara carti. Inca de mic copil m-am simtit atrasa de ele ca de un magnet. Mai intai au fost basmele, pe urma romanele de dragoste si mai departe au urmat carti incarcate cu mult mai multa profunzime.                       

    Cred ca aveam  vreo 17 ani cand l-am descoperit pe Mihail Drumes care pur si simplu m-a fascinat cu “Cazul Magheru”, “Elevul Dima dintr-a saptea”, “Scrisoare de dragoste” si “Invitatie la vals”. Pe urma au urmat romanele politiste gen “Aparatorul se apara”, “Apararea are cuvantul”, “Domnisoara cu ochii verzi”, “Bruta”, etc, si mai ales romanele Rodicai Ojog-Brasoveanu; romane de capa si spada- le iubesc pe cele ale lui Al. Dumas si multe alte genuri.

     Mai tarziu l-am citit si pe T.Hardy si i-am apreciat modul simplu de a scrie atat in “Tess D’uberville” cat si modul mai putin simplu in “Departe de lumea dezlantuita”.

     Cartile lui P.Coelho mi-au schimbat viata. Intr-adevar ele nu vin cu ceva prea deosebit cum sunt cartile lui J.Clavell pe care pur si simplu le-am adorat, cel putin “Shogun” si “Chiangi“, ci pun mai mult accent pe conditia noastra ca oameni. Il apreciez enorm pe Coelho deoarece datorita lui am invatat sa fiu tot timpul in corelatie cu natura, am invatat sa fiu atenta la semne si mai ales sa-l simt mai aproape de mine pe Dumnezeu.

    Si astea-s doar o parte dintre cartile din care am incercat sa invat cat mai multe lucruri, care mi-au tinut companie atunci cand eram singura, cartile sufletului meu.

Drept urmare iubesc sa scriu…