Hmm, as avea eu multe de zis. Dar o sa ma rezum cumva. :) 8 ani in care am suspinat dupa cineva. Si nu regret nimic. Sunt doar dezamagita, dar nu de mine. Sunt dezamagita de lasitate, de neincredere, de "sunt cel mai tare dar n-am curaj sa-ti fac fata".
Am crezut intr-o singura iubire dintotdeauna, iubirea aia suprema, absoluta. Si am stiut mereu ca sunt capabila sa o ofer, dar, (iarasi dar!), nu cuiva care astepta totul de la mine fara sa fie capabil sa ofere la randul sau ceva. E frumos sa fii iubit, idolatrizat si bla bla bla.
Iata ca dupa ce au trecut aburii betiei, ne trezim si ne gandim ca am avut parte doar de teatru ieftin, nici macar de calitate. Si in pana mea, ne gandim ca daca venea de la o femeie mai era ce mai era, ca nah noi suntem mai timide, mai femei, dar venind de la un barbat, este dezamagitor. Un barbat care nu facea decat sa urle mai rau ca o muiere, dar murea in sinea lui pentru un sarut. Frumos...
Si in timp ce noi am crescut, altii au scazut brusc sub nivelul marii. Cei ce n-au avut pantalonii cu ei, aia care desi urasc drama, se ineaca mai cu foc in ea.
Felicitari din partea mea! Ai nota 10 cu brio. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu