Doar atat

Iluzii

Te-am cautat

Cum n-ai sa stii,

M-am agatat de o iluzie

Crezand ca ai sa vii.

Atat de mult mi te-am dorit

Ca un copil demult visat

Si-am vrut sa strig

Dar n-am putut,

In schimb m-am agatat

De umbre, de lumini,

De dans, de muzica, de crini...

Dar m-am zgariat in spini.

Si-am plans ca nimeni alta

Pentru patimile inimii mele rebele

Si mi-am dorit iubitul meu

Sa ma iubesti acum, aici

Si nu in vise sau in stele.

Cosmar

     Nu va pripiti, pentru cunoscatori. Nu vorbesc despre cartea Rodicai Ojog-Brasoveanu care dealtfel este o carte absolut captivanta. Daca nu ati citit-o, va rog sa o faceti cu incredere, sa zicem ca este un must read.
     Revenind, am avut parte in viata de lucruri absolut minunate, uimitoare, surprinzatoare. A fost insa un miracol sa-i zic asa, care promitea ca avea sa se infaptuiasca. Si am asteptat cu sufletul la gura, sa-l vad. Dar fatalitate: miracolul a murit.
     Am plans mult, am suspinat, am vrut sa-mi zmulg parul, sa urlu ca un caine turbat, sa musc, sa zgarii, sa bat soarta, sa o mutilez, am vrut sa-L urasc pe El pentru ca a lasat ca lucrurile sa se intample asa si am adormit intr-un tarziu. Trebuia sa ma odihnesc, a doua zi aveam o obligatie de onorat si dupa ce am adormit cu chiu cu vai, m-am trezit in urletele proprii. Aveam un cosmar! M-am oprit repede zicandu-mi ca am sa-i sperii pe ai mei. Dar mi-am adus aminte ca acel cosmar era nimic pe langa realitate...
   

Balsam pentru inima

Draga cititorule,

     In momentul asta vreau sa-ti scriu cu inima. Dat fiindca nu ma pricep sa mangai clapele pianului incantandu-ti auzul cu una din cele mai frumoase melodii, nu-mi ramane decat maiestria cuvintelor.
     Probabil ca te intrebi de ce iti scriu. Pentru ca simt ca trebuie si mai ales pentru ca pot sa o fac.
     In drumul fiecaruia dintre noi survin anumite greutati care ne fac sa ne indoim de ceea ce vrem cu adevarat si ne ingreuneaza urcusul. As vrea sa-ti spun ca aceste greutati trec. Nici un moment nu tine la infinit, indiferent ca-i bun sau rau. Si tu stii asta, ca si mine. Dar uneori te incapatanezi sa nu vezi, sa te complaci in situatia de victima. Ei bine, inceteaza! Ridica-te, mergi mai departe, infrunta ce vine, stiu ca-i greu. Daca scopul tau nu face rau nimanui ci te ajuta pe tine, atunci merita. Iar daca el implica sa ajuti si alti oameni, atunci ai cu adevarat un drum greu, dar inaltator.
     Iar daca nu ai un drum ca multi oameni, faureste-ti-l. Cauta ca tot ceea ce faci, sa fie cu drag, macar cu putin entuziasm. Pentru ca viata noastra e grea, iar eu stiu asta, dar sta in puterea mainilor noastre sa o facem mai usoara.
     As vrea sa-ti cant. Poate m-ai intelege mai bine. Dar nu stiu sa cant si sunt tare mahnita din aceasta cauza, muzica e mai linistitoare, mai suava si mai delicata decat cuvintele. Muzica creeaza o stare de vis si in acelasi timp de realitate, o stare care imbie la reusita, cu darul cuvintelor e mai complex.
     Tu cel care-mi citesti randurile, trebuie sa crezi in mine, in ceea ce vad eu. Daca nu, opreste-te, nu ma mai citi. Pentru ca daca nu gasesti in cuvintele mele decat povesti de adormit copii, iti pierzi vremea. Mai bine cauti ceva in care crezi.
     Eu cred in Dumnezeu mult. Mainile mele sunt calauzite de El, cuvintele mele sunt pentru cei care vad o speranta fara sfarsit acolo unde totul pare ca s-a sfarsit, dar si pentru cei care au pierdut acea speranta. Pentru aceia voi fi eu speranta.
     Va scriu astazi, celor care aveti nevoie de o vorba buna. Atata timp cat aveti incredere in ceea ce faceti, veti reusi. Si daca nu, tot veti reusi. Pentru ca voi aveti cheia, puterea sta in mainile voastre. Trebuie doar sa purcedeti, este cel mai greu pas. Dar daca porniti, usor- usor veti ajunge unde visati. Si e mai bine sa ajungeti la capat usor dar sigur, decat repede si fara sa intelegeti sensul drumului vostru.
     Oriunde ati fi, mergeti cu Dumnezeu! :)