"Am scris despre mine si, poate, voi mai scrie,
Nu va fi niciodata clipa cea tarzie,
Speranta e-n mine, e-n sufletul meu,
Va fi cu mine oriunde, ea ma va calauzi mereu." C.Gava
Sunt locuri in care gandurile mele nu pot ajunge.
Desi am citit si am scris atat de putin, sunt fericita. Esenta mea iese la iveala!
Sunt oameni carora le este menit sa traiasca o viata ca-n povesti, si oameni care au parte de o iubire ca-n povesti. Fara sa aleg, fac parte din prima categorie.
Am o legatura puternica cu padurea, deoarece una din cele mai pretioase amintiri pe care le am cu tata din copilarie, este atunci cand mergeam impreuna la padure si imi facea coronite din flori.
Am descoperit ca sunt cu adevarat curajoasa in momentul in care am incercat sa trec peste fobia mea, si am "adoptat" un soricel adevarat. (nu hamster!) Nu am reusit sa trec peste fobie, desi mi-am dorit asta.
Am o pasiune pentru culori de cand ma stiu. Multa vreme am oscilat intre verde si albastru, poate ca inca oscilez intre cele doua culori.
Iubesc florile. Toate. Cu toate ca liliacul este floarea mea speciala fara de care n-as putea trai, nu as concepe natura fara micsunele, cocarai, margaritar, lalele, bujori, narcise, lamaita, ghiocei, garofite, trandafiri, fresii, clopotei, maci, albastrele, margarete si muuulte alte flori! I'm addicted. :) (Florile au si ele o legatura cu numele blogului meu).
Unul din marile mele defecte a fost graba. Poate de aceea m-am grabit sa ajung pe lume la doar sapte luni. A fost, pentru ca in timp am invatat asteptarea.
Unul din marile mele regrete este ca fara sa vreau, am stricat prietenia cu o persoana foarte importanta pentru mine. El a fost ca si fratele meu, l-am iubit mult!
Am crescut cu multe povesti, a avut bunica grija de acest aspect (ce bine!!!). Preferata mea este "Doi feti cu stea in frunte". Mereu m-a fascinat povestea aceea.
Cu primul meu iubit dupa care eram innebunita (aveam si de ce!), m-am cuplat la 16 ani pe un camp.
Cu primul meu iubit dupa care eram innebunita (aveam si de ce!), m-am cuplat la 16 ani pe un camp.
Pentru ca am avut o inclinatie speciala pentru lucrurile frumoase, am colectionat de cate ori am avut ocazia si le-am daruit mai departe.
Am cautat mereu sa port, sa gasesc lucruri care sa ma reprezinte.
Ca o multumire pentru El, merg de cate ori pot si am grau, si ii hranesc copii. Se spune ca porumbeii sunt cei care ne vor ridica sufletele la Cer.
Ca o multumire pentru El, merg de cate ori pot si am grau, si ii hranesc copii. Se spune ca porumbeii sunt cei care ne vor ridica sufletele la Cer.
Astazi am vrut sa va vorbesc putin despre persoana care scrie in acest blog, despre mine. Ar mai fi de zis dar mai lasam si pe alta data. Uneori cred ca seman cu o vrabiuta care alearga de colo colo. Cine stie...
Sa aveti o zi minunata, va imbratisez cu mult drag! :)