Multi oameni, tot mai multi au un fel
de manie de a crede ca ce spun sau ce fac ei, este mai bine decat ce gandesc sau simt ceilalti. Nu sunt de acord.
De fel sunt tare incapatanata si nu
ma las manipulata asa usor. Si nu-mi place deloc ca atunci cand zic sau fac ceva, sa aud pe cineva ca nu e de acord
cu parerile mele sau mai stiu eu ce. Deocamdata singurele decizii pe care
trebuie sa le iau sunt pentru mine. Si ma consider o persoana libera, sunt foarte
norocoasa ca pot sa iau aceste decizii exact asa cum simt.
Consider ca fiecare isi poate alege cum
vrea sa traiasca. Am anumite principii peste care nu trec, decat daca am un
motiv bun. Daca o sa ajung sa regret, prefer sa gresesc singura, decat sa repet greselile altora. Asta nu inseamna ca nu ascult parerile celorlalti (daca gandim la fel le si accept, sau poate doar preiau ce consider ca mi se potriveste, sau nu preiau nimic), asta inseamna ca
discern binele de rau asa cum consider eu. Ca poate am avut mai multe situatii sau experiente din care am putut invata singura,
sau pentru ca am ales sa invat doar ce am considerat ca-mi poate face bine.
Mi s-a intamplat si mie sa-mi
dau cu parerea acolo unde nu mi se cerea, dar acum nu mai e cazul. Consider ca
am trecut printr-un proces de maturizare din care am ajuns la concluzia ca pot
accepta si alte pareri, insa fara sa le aplic si in cazul meu
daca nu sunt de acord cu ele.
Cat despre parerile in
contradictoriu, cred ca ar fi mult mai simplu daca fiecare ne-am trai viata cum
simtim fara alte pareri, mai ales daca nu le cerem. Cu atat mai mult cu cat parerile venite din afara implica
lucruri serioase precum relatiile sau iubirea.
Pentru ca fiecare are un alt mod de a
privi iubirea, poate chiar viata!
