Stiu, se termina doar anul, nu si viata, dar simt ca nu mai am mult timp sa fac in asa fel incat sa traiesc o viata frumoasa, plina de Dumnezeu. Eu ma straduiesc pentru asta, sa fiu mai buna, pentru ca stiu ce vreau. Am fost mereu o persoana nehotarata (bine, ca am fost si o simandicoasa) si nu mi-au placut oamenii nehotarati. Asa ca m-am pus si eu pe treaba. Poate ca nu stiu ce va mai fi anul viitor pe vremea asta, dar stiu ca merg pe drumul pe care mi-am dorit sa merg. Ala bun si drept. Fara sa fiu obligata sa fac ceva ce nu-mi place, fara sa fiu conditionata. Si e mare lucru. Sa fii liber, sa faci ce-ti place, sa stii ce vrei sau incotro sa mergi, e mare lucru. Fara exagerare.
Multumesc Cerului ca sunt inconjurata de oameni buni, calzi si frumosi. I-am gasit si m-am alaturat si eu lor. De la ei am ce invata tot timpul, si o fac cu bucurie. Chiar si cei care imi pun piedici, nu ma invata decat cum sa fiu mai buna si mai smerita. Contrat faptului ca mi-ar fi simplu sa le platesc cu aceeasi moneda, prefer partea mai grea. Ce sa-i facem, m-am invatat cu greul de mica.
Si apoi sunt cartile. Am zis ca nu stiu ce m-as face fara ele? Sincer, as fi prea saraca. Apropo de carti am de facut o recomandare. Este vorba de "Umbrele Transilvaniei" scrisa de Alexandru V. Dan care cu siguranta merita citita. Are acel ceva, are parfum, are mister si il are pe Dumnezeu. Tipul asta e fenomenal si ma bucur ca l-am intalnit chiar si virtual, ca i-am citit cartea.
Acum o sa ma laud putin. Anul asta a fost greu pentru mine, dar tragand o linie a fost si bogat. Anul asta mi-a adus-o pe Mara, mi-a redaruit prietenii, mi-a adus putina magie. Sau poate a fost multa? Da, poate a fost multa. Anul asta am iertat...si anul asta am primit enorm de multe cadouri. De data asta m-au facut fericita, dar nu stiu ce este cu lumea din jurul meu. Pana la urma lucrurile sunt materiale, conteaza doar scanteia din fiecare. Iubirrrrrrreeeeaaaaaa! Dar imi plac cadourile. :D
Evident, mi-am facut lista pt 2017. Am ceva important pentru mine de facut anul viitor. Am de gand sa mai cresc putin, trebuie sa-mi disec putin esenta. Sau mai mult? Hmm...vedem.
Pana una alta te iubesc bunica acolo in Ceruri unde ai plecat. Si stiu ca ai grija de noi. Iubirea nu are granite. Si ii iubesc si pe cei de langa mine.
Pentru cei care ma cititi, va doresc sa faceti ca fiecare clipa sa conteze. Sa faceti sa fie frumos, caci timpul trece, dar nu iarta ci lasa in urma amintirile. De voi depinde cum vi le creati si mai ales ce vreti sa le daruiti celorlalti: adevar sau doar o trista iluzie? Sa fti iubiti. Si mai important, sa va iubiti!
Domnul fie cu voi! :)
