Sunt fericita.
Zambila galbena imi zambeste cu dragoste si isi imprastie parfumul puternic peste tot in casa. Sunt alergica la flori, dar acest lucru nu ma impiedica sa le iubesc. Dimpotriva. Sunt fericita...
Cartea tipa puternic dupa mine oriunde m-as duce. Striga sa continui sa aflu povestea familiei Buendia. Familia cu nenumarati Aurelio Si Jose Arcadio. Desi ma zapacesceste, asta nu ma impiedica sa o continui. Sunt fericita...
Si totusi caietul tipa si mai abitir sa-i scriu povestea visului frumos. Este ceva ce am inceput si ce am sa continui pana mor, face parte din destinul meu. Doar un vis. Sunt fericita...
In curand visul nostru o sa devina realitate. Incet dar sigur, s-a transformat intr-o casa cu pereti verzi, perdele albe, dulapuri cu carti si mese lacuite frumos cu scaune. Ne uitam ieri la ce a iesit, fetele, domnul Dan, Gabi si cu mine. Mai e putin si e oficial. Sunt fericita...
Durerile s-au intors. Ele chiar ma iubesc. Sunt fericita...
Este pace si liniste in haosul asta. Singuratatea zburda fericita falfaindu-si aripile albe. De cand nu mai e nimeni sa-mi sesizeze defectele, am invatat sa le iubesc. Sa iubesc singuratatea asta, sa ajung in punctul asta, imi doream. Sunt fericita...
Zambesc mai mult. Nu e nici un motiv si imi place asta. E confortabil asa. Sunt fericita...
Ara? Stii, nu? E stiinta, cunoastere. De aia a fost dragoste la prima vedere. Cineva singur, puternic si fericit. Am vrut sa fiu asa. Sunt fericita sa il privesc. E mereu langa mine si ma priveste, strigandu-mi: "Suntem unul si acelasi, poti sa vezi"? Vad!
Ce-i lumea? Doar un vis care se crede realitate. Cata tristete pe bietii oameni care nu pot vedea dincolo de visul asta. Sunt trista...
M-am oprit din a mai cauta. Sunt fericita.
