Jurnal de octombrie

      Astazi  este o zi atat de speciala. Astazi este Dumnezeu printre noi. Astazi este ziua iubitului meu. Iubitul meu cel mai iubit…

      Iubirea mea e mare. Nu stiu cum, dar a crescut atat de mult incat ma bulverseaza, ma emotioneaza cumplit si ma face mai vulnerabila ca oricand. E oare posibil ca iubirea sa mai creasca dupa un timp indelungat? E oare asa ceva cu putinta?

       E, stiu ca e. Acolo unde este Dumezeu, este posibil totul. Dumnezeu a fost cu mine si in alte zile, si totusi zilele acestea ma urmareste, ma trage de maneca constant. Imi arata cerul luminat de luna cu albastrul de o nuanta uimitoare, imi arata copacii care susotesc non-stop, si toata natura vorbeste si urla de-atata Dumnezeu. Si de cate ori ma gandesc la iubitul meu imi simt inima atat de emotionata, atat de radianta de el, atat de zbuciumata, ca un ceas care a luat-o razna si nu mai ticaie cum trebuie.

       Ce e asta? Ce e asta Dumnezeule? Fiecare gand, fiecare fibra a corpului meu vibreaza catre acel barbat. Daca tu esti pensula, iar eu pictura, poate fi el panza mea, te rog? Caci doar pe el m-as lasa pictata, iar stralucirea mea e doar nascocirea ta. Dar ce nascocire...poti sa imi pictezi vibratia, emotia,zbuciumul? Caderea si urcusul, trepidatia? Stiu ca poti...

       In seara aceasta trandafirii mei sunt cadou pentru el. Doar mirosul pe care-l raspandesc ma-nfioara pana in adanc, iar muzica ce o aud imi vorbeste doar despre iubire mea mare. 

       Iata-ma captiva printre aceste randuri, incercand sa-mi marturisesc dragostea, insa fara noima. Caci ea este mai mult decat aceste biete cuvinte menite sa incerce a-mi descrie nebunia. Si nu stiu cum, nu stiu cum sa iti arat ceea ce simt. E mult, mare, ca un vant. Ca ceva ce are sa erupa si chiar nu stiu ce va mai fi dupa...poate doar linistea!

       A mea iubire mare..

      

       

Sunt toata un pamant,

Dar tu imi esti in gand,

Si aer, si adanc,

Si dragoste, si vant!

       

Suflul nou si totusi vechi

       Cum sa incep? 
       A trecut mult timp de cand nu am mai scris. Simt ca am trait o alta viata. Ca si cum ar fi un rol pe care trebuia sa il joc ca sa devin si mai puternica, si mai buna cunoscatoare ale unor stari pe care nu le incercasem pana acum, ca sa pot intelege viata si mai adanc, si mai mult.
       Ieri si astazi am luat pauza de la rol si m-am focalizat pe cine sunt, cum sunt. Esenta mea, fiinta mea interioara. Asa ca daca astazi scriu mai stangace ca oricand, e bine ca exista mereu un nou inceput atat timp cat traiesc. Doar ca tot jucand rolul care nu ma caracterizeaza, am inceput sa ma identific cu el. Insa zilele acestea m-am oprit si am privit la primavara, anotimpul meu preferat, constienta ca daca nu am sa o privesc cum trebuie, ea are sa dispara ca o naluca. Si ea este reala.
       Si am citit...
       A ajuns la mine cartea care m-a rascolit acum cand aveam mai multa nevoie, mi-a amintit de chemarea si cautarile mele si mi-a dat aripi pentru a ma putea inalta spre inaltul sufletului mei. Am cunoscut in carte o femeie exceptionala, o femeie plina de viata, de puls, de inflacarare si de empatie, de mare si multa iubire pentru oameni. Nu exista cuvinte pentru a o putea descrie cum merita. Cel mai frumos lucru este ca acea femeie a existat cu adevarat si prin rolul ei de scriitoare si jurnalista a incercat sa trezeasca omenirea la realitate, scriind direct din razboaiele prin care a trecut. Vorbesc despre jurnalista Martha Gellhorne. Cartea se numeste "Hemingway si cu mine" si este scrisa de Paula Mclain. Am vibrat la maxim cu aceasta femeie magica, care a avut cu ea acel ceva si a reusit sa-l transmita mai departe, iar autoarea este exceptionala. Mi-au revenit amintirile din anii trecuti cu mine, cand dupa ce am citit cartea "Scrisori din Vietnam" si am vazut si filmul, mi-am dorit sa ajung corespondent de razboi. De acolo pasiunea mea pentru jurnalism. A trecut, dar pasiunea pentru oameni si pentru scris a ramas.
       Mesajul meu din aceasta postare pentru oricine sau pentru nimeni este sa cautati cartea, filmul, muzica, care sa va faca sa vibrati si sa simtiti ca traiti. Sa va ridicati si sa luptati lupta cea grea, dar frumoasa a vietii. Si mai mult de atat, sa aduceti un minim de ceva bun in viata cuiva drag sau poate a unui strain. 
      Caci viata-i minunata cu toate ale ei!