Astazi este o zi atat de speciala. Astazi este Dumnezeu printre noi. Astazi este ziua iubitului meu. Iubitul meu cel mai iubit…
Iubirea mea e mare. Nu stiu cum, dar a crescut atat de mult incat ma bulverseaza, ma emotioneaza cumplit si ma face mai vulnerabila ca oricand. E oare posibil ca iubirea sa mai creasca dupa un timp indelungat? E oare asa ceva cu putinta?
E, stiu ca e. Acolo unde este Dumezeu, este posibil totul. Dumnezeu a fost cu mine si in alte zile, si totusi zilele acestea ma urmareste, ma trage de maneca constant. Imi arata cerul luminat de luna cu albastrul de o nuanta uimitoare, imi arata copacii care susotesc non-stop, si toata natura vorbeste si urla de-atata Dumnezeu. Si de cate ori ma gandesc la iubitul meu imi simt inima atat de emotionata, atat de radianta de el, atat de zbuciumata, ca un ceas care a luat-o razna si nu mai ticaie cum trebuie.
Ce e asta? Ce e asta Dumnezeule? Fiecare gand, fiecare fibra a corpului meu vibreaza catre acel barbat. Daca tu esti pensula, iar eu pictura, poate fi el panza mea, te rog? Caci doar pe el m-as lasa pictata, iar stralucirea mea e doar nascocirea ta. Dar ce nascocire...poti sa imi pictezi vibratia, emotia,zbuciumul? Caderea si urcusul, trepidatia? Stiu ca poti...
In seara aceasta trandafirii mei sunt cadou pentru el. Doar mirosul pe care-l raspandesc ma-nfioara pana in adanc, iar muzica ce o aud imi vorbeste doar despre iubire mea mare.
Iata-ma captiva printre aceste randuri, incercand sa-mi marturisesc dragostea, insa fara noima. Caci ea este mai mult decat aceste biete cuvinte menite sa incerce a-mi descrie nebunia. Si nu stiu cum, nu stiu cum sa iti arat ceea ce simt. E mult, mare, ca un vant. Ca ceva ce are sa erupa si chiar nu stiu ce va mai fi dupa...poate doar linistea!
A mea iubire mare..
Sunt toata un pamant,
Dar tu imi esti in gand,
Si aer, si adanc,
Si dragoste, si vant!
