De ce?

     Ieri am ajuns acasa, in Pitesti. Imi era dor de toti cei dragi, asa ca am incercat sa ma intalnesc cu mare parte din ei.
     Am ajuns la ceainarie unde m-a intampinat domnul Dan, a fost o adevarat placere sa vorbesc cu dansul. Mi-a povestit despre ceainarie, despre Jeremiah, prietenul lui violonist care s-a indragostit de Romania si care in toamna va canta ca si solist la filarmonica noastra. Frumos, le ceainaria noastra se dezvolta cultura, lucrurile frumoase, valorile. M-am jucat cu Tanta de care imi era tare dor, mi-am revazut colegii cu care am lucrat cu mare drag( inca n-a fost nevoie sa intru in bucatarie! :D) si m-am bucurat de un vin fiert impreuna cu cele mai bune prietene.
     Mai tarziu am ajuns in padurea Trivale cu alti prieteni. M-am bucurat de peisajul feeric pe care aceasta mi l-a oferit si m-am distrat pe cinste la derdelus. Dar...
     Ca in toate povestile exista un dar de multe ori sub forma unor intrebari. Este acel moment in care esti alaturi de cei dragi si te bucuri la maxim, dar se intampla ceva inexplicabil si auzi cum inima ta plange sau tipa sau bubuie sau ceva de genul. Simti cum incet dar sigur se instaleaza in sangele tau o tristete otravitoare, un urlet mut care se chinuie sa iasa la suprafata. Si atunci te intrebi, de ce!
     De ce am plecat de acasa? Ce caut eu departe de familia mea si de prietenii mei? Daca tot nu imi merge bine, de ce nu ma intorc? Ce ma retine departe de toti? Ce vreau? De ce inima mea este trista? Ce cauta ea si nu gaseste?
     Nu am gasit nici un raspuns pana acum. Se spune ca acolo unde este inima omului se afla adevarata lui casa, dar unde este inima mea? Si de ce doare?
     De ce?