Stateam aseara in pat si ascultam. Erau atatea voci in capul meu, dar una singura imi povestea despre viata mea. Si ca niciodata, o ascultam. Imi povestea despre acel cineva special, imi spunea ceva ce eu stiam deja, imi derula viata pe mai departe. La un moment dat zambeam si aprobam.
E curios cum desi fizic nu suntem impreuna, e totusi o legatura invizibila care ma face sa simt atat de mult, atat de profund. Poate ca vorbele sunt de prisos. E pur si simplu altceva, e...magie.
De exemplu, mana care ma tinea aseara strans de mana.
I can feel you! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu