Oameni

     Uneori tristetea se strecoara ca o otrava in inimile noastre si se incapataneaza sa ne arate partea urata a vietii. Si atunci vrem sa fim ca toti ceilalti. Vrem sa renuntam, vrem sa tipam la toata lumea, vrem sa mutilam suflete, vrem sa murim. De ce noua sa ni se intample lucruri urate? De ce intalnim oameni care nu dau doi bani pe noi? Oameni care la prima neintelegere dau cu piciorul la zeci de ani de prietenie? Oameni care desi ar trebui sa fie neconditionat langa noi ne fac sa ne simtim ca niste relicve? De ce, cand noi nu facem decat sa ne luptam sa imprastiem putina tandrete in inimile celor care trec prin viata noastra? 
     De-a lungul vietii am dat de oameni care nu faceau decat sa se planga de tara asta, de lumea de langa noi, dar serios daca i-am vazut pe acei oameni incercand sa schimbe ceva in primul rand la ei. Imi spuneau ca traim intr-o lume rea, ei de ce sa fie mai buni? De ce sa nu arunce si ei un gunoi pe jos, cand toti ceilalti o fac? Am incercat eu sa schimb mentalitati, dar pana si mie imi piere rabdarea uneori, asadar m-am concentrat sa fiu eu ceva ce-as vrea sa vad prin lumea asta!
     Am intalnit multe persoane (apropiate!) care mi-au reprosat ca sunt invidioasa pe frumusetea lor, pe cunostintele lor, pe familia lor. M-am intrebat mult timp de unde pana unde le-a venit ideea asta, pentru ca, cu toate ca erau frumosi, destepti, bla, bla, bla, sa mor daca i-am vazut fericiti! Si ma tot gandeam ca desi nu-s nici cea mai frumoasa, nici cea mai desteapta, nici cea mai cea, eu incerc sa traiesc clipa, sa fiu cat de mult fericita, ca nu sunt sigura ca maine o sa mai traiesc! Mi-a luat si mie foarte mult sa ajung pana aici si cu toate ca viata mi-a servit niste lectii dure pe care cu siguranta nu le meritam, iata-ma intorcand moneda tristetii pe partea cealalta. (Sincer, m-am gandit si ca daca ma vede Dumnezeu trista si plangand, se sperie pana si El de mine, avand in vedere ca nu sunt chiar Zana Zanelor :))))) 
     Oameni buni avem o viata. Sau doar pe asta o stim. Oare de ce risipiti voi momentele astea atat de importante pe rautati, certuri inutile si alte mii de chestii urate? In loc sa plantati o floare, un copacel, o/un ceva acolo, ceva al vostru. Sa lasati si voi o urma pe acest pamant, ca in Cer cu siguranta e o alta poveste!