Ceva bun

       Ma simt aproape de ceva bun. E ceva, n-am idee, dar pot simti.
       E frumos in jur, poate-i doar o stare, dar e frumos.
       Sunt multe carti de citit, atatea lucruri de reflectat si chiar mai mult de meditat.
       Uneori o simt langa mine, simt ca se contureaza, ma zgaltaie, ma asalteaza, ma face sa vibrez. Ma cheama, vrea sa-i dau o forma. E poezia...
       Acum, aici, e vara. E frumusete, speranta, iubire. E dorinta de a trai navalnic, pasional, total.
       Sambata o sa intru din nou alaturi de ai mei in biserica. Mergem sa ne unim din nou in fata lui Dumnezeu, adica ei doi (dar intru si eu in ecuatie :D!) Cred ca e frumos sa te casatoresti din iubire...
       Am sa fiu mai buna cu el, cred ca ne vom intalni. Sau am sa fug?? Cu toate ca chiar daca eu fug, ea tot ramane...
       Am sa-l ating...in degetele mele e atata durere, atata tensiune si chin. Cu toate astea stiu ca atunci cand o sa-l ating va fi cu blandete pentru ca imi pasa de el, e sacru pentru mine, in plus ma face sa ma simt perfecta pentru el. Sa vedem daca ma accepta si el...pianul!
       Ah...mare! Vin un picut sa te vad, vin cu drag si dor. 
       Gloria si Anthony ar fi avut o casatorie fericita daca s-ar fi iubit si sprijinit mai mult.

Acum, aici

       Cred ca in cazul asta, poezia m-a scris pe mine. Exact acum 3-4 minute. Dincolo de noi exista magie...:)

Astept...

Astept vaporul sa vina.

Incerc sa il zaresc

Pe marea eterna,

Sublima!

Astept...

Cu ochii intunecati de umbre si lumini

Eu tot astept.

Si parca astept de ani,

De vieti, de secole,

Vaporul sa vina.

Astept...

Si-n asteptarea mea

Nu mai stiu daca sunt eu,

Sau marea...

Inca nu completa pe de-a intregul

Ea asteapta vaporul sa vina.

Zboruri

       Doua suflete, o femeie si un barbat, si, amandoi cu dorinte diferite. Fiecare se chinuia sa-l traga pe celalalt dupa el. Dar n-au reusit, pentru ca amandoi stiau ce vroiau. Si amandoi erau incapatanati. Dar nu puteau renunta, si in ritmul asta se chinuiau unul pe altul, incercau sa se minta frumos. Se amageau ca daca celalalt va veni, vor fi fericiti...doar ca amandoi erau atat de nefericiti, incat trebuiau sa-si rezolve problemele cu ei insisi in primul rand.
       Nu era dragoste si nu era natural. Era ceva, nimic de zis. Poate pasiune? Poate dorinta? Poate o provocare? Poate un fel de dependenta? Era ceva...dar nu de ajuns!
       Si au devenit liberi. Ea s-a eliberat, si l-a eliberat si pe el de toata otrava "relatiei" lor. 
       Asadar, printesa l-a eliberat pe print. Si asta pentru ca ea avea probleme serioase cu ea pe care trebuia sa le rezolve, si pe deasupra iubea un rege. Si mai era ceva: isi dorea sa-l vada fericit pe print. Cu adevarat, chiar daca el probabil o ura...in sfarsit, puteau zbura liberi.


       Stiu ca ma citesti. Ai grija de tine, sa nu te ranesti!

Ale vietii valuri: Drumuri intortocheate

       Anul trecut eram aproape sigura ca o sa ajung la mare, dar, n-am ajuns. Anul asta probabil aceeasi poveste.
       Carti. Le-am ramas fidela. Doar atat am.
       Am citit Siddartha. Este absolut geniala, si mai ales cautarea lui Siddartha a fost fix mereu cautarea mea. La fel si cautarea lui Milarepa.
       Am inhalat atatea probleme care nu-mi apartin in ultima vreme, incat au reinceput cosmarurile.
       Am fost acasa, in gradina mea. Am stat in balansoar si am privit vrabiutele, randunicile, fluturii si gugustiucii cum se bucurau de viata.
       Zilele trecute i-am reamintit lu' soru-mea ca fix in urma cu 5 ani iesiseram in Garden Pub, atunci ea mi-a facut o surpriza deosebita, poate cea mai frumoasa. Mirata la culme, m-a intrebat cum de-mi amintesc. I-am raspuns ca lucrurile importante mi le amintesc mereu. Au fost vremuri frumoase...vremuri in care am sperat din suflet ca acea surpriza se va repeta!
       Si ca un facut sau nu, tot zilele trecute, cand am plecat la tara, masina neagra a trecut putin in fata autobuzului si s-a oprit. Prin inima mea a trecut un fior de durere, recunoscandu-i numerele si mi-am amintit(cum naiba sa uit?!) ca era ziua lui. Fara sa stie, este atat de legat de cel pe care il iubesc, incat mi se frange inima, dar nu stiu daca mai mult pentru barbatul din masina sau pentru mine. Cert este ca amandoi avem sufletele bolnave, pentru ca amandoi am pierdut ceva important.
       Sheila era atat de fericita ca ma vede incat m-a zgariat, dar ea este la fel ca mine: salbatica. Si iubirea ei e mare, totul sau nimic...
       Durerile nu mi-au dat pace multe zile. Am fost atat de deprimata incat imi venea sa plang din orice si eram irascibila. Macar de-as fi plans...
       As da orice ca ea sa fie fericita, absolut orice. Si asta fara regrete. Dar mi-e teama...pentru ca ii cunosc inima!
       Ziua mea. Cadouri frumoase si multa tristete.
       Au venit cu tortul si m-au pus sa-mi pun o dorinta. Doar ca eu nu stiam ce sa-mi doresc. Am incetat sa-mi mai doresc.
       N-au incetat niciodata sa-mi zica ca sunt sufletul petrecerilor. Dar mi-e teama ca nu nu mai am de unde scoate lumina si veselie...
       Femeia mi-a pus fetita in brate si m-a rugat sa o tin! Pentru o clipa m-am gandit cum ar fi fost sa fie a mea...
       Intuneric. Atat de mult, incat pare ca e normal. Dar eu tot caut lumina.
       Nu-mi place de mine, cea de acum. Nu ma reprezinta toata tristetea asta, nici nesiguranta, nici neincrederea, nici slabiciunea, nici neputinta. Dar ma doare.
       Am cautat mereu altceva, am simtit ca pot fi altceva. Si nu m-am inselat. Dar e atat de greu. Cred ca imi place greul asta. :)
       Am visat de dimineata ceva frumos. Un munte cu o bisericuta de vis si un barbat care ma plimba pe acolo. A fost linistitor!
       Sper totusi sa ajung la mare. Va fi o surpriza chiar si pentru mine.