Septembrie

       Toamna a luat atat de repede locul verii, trebuia sa se sfarseasca si ea odata si odata.
       A revenit nebunia in ceainarie, iar eu ma simt atat de bine.
       M-a intrebat Alexandra ce am mai facut frumos, iar eu m-am gandit ca n-am mai facut nimic deosebit in ultima vreme. Ma chinui la o carte de ceva timp si lenevesc.
       Noptile trecute cred ca am avut un cosmar, mi-au spus ai mei ca am inceput sa tip zicand: "Pleaca, pleaca, du-te!" Eu nu-mi amintesc nimic. Mai bine.
       Nu pot sa nu ma gandesc la cuvintele lui Peter si ale Marei. Stiu doar ca m-au ingrozit si mi-am spus ca niciodata nu se va intampla asa.
       Cand o usa se inchide, o fereastra se deschide. Privesc des la fereastra aia si ma gandesc ca ea a fost de mult timp acolo facandu-mi semne sa sar, dar m-am incapatanat eu cu usa aia. Din chestiile astea am invatat multe lucruri despre usi si ferestre.
       Intalnirile mele cu Vicentiu ma binedispun la maxim. 
       Noile inceputuri m-au ingrozit dintotdeauna. Dar, daca va fi sa fie, voi face sa merite.
       Sunt foarte haotica. Plina de furtuni, caut cerul albastru. Si am de gand sa il gasesc. :)
       Mai am ceva pana sa gust din apa fantanii mele. 
       Noi planuri, noi aventuri, acelasi drum drept. E interesant cum gandit dintr-un unghi, nu pot vedea inca din celelalte unghiuri. Dar stiu ca exista, asa ca nu ma mai stresez. Le-oi vedea pe la 50 de ani. :))) Daca mai traiesc, ca poate imi indeplinesc mai repede menirea printre muritori.
       E bine ca stau prost cu memoria si am obiceiul sa uit lucrurile grele si triste din viata.
       Si e bine ca totusi intrevad ceva luminos pe acolo pe undeva. Cred ca se afla intr-o gradina plina cu flori multicolore. Poate Dumnezeu, poate pacea, poate cineva.
       Timpul este scurt, iar noi atat de mici. Si cautam paradisul. Mai bine ne apucam si-l refacem.
       De la o vreme incoace imi trec mie niste ganduri prin cap: daca e ceva si mai important decat iubirea? Daca noi suntem atat de limitati incat ne-am oprit la ea zicandu-ne ca e apogeul? Daca mai exista si altceva? Oare ce-o fi? M-am gandit la mister, dar nu e convingator. Imi mentin parerea, exista ceva mai mult de atat. 
       Iubesc sa ma maimutaresc. Si fac asta inclusiv cu clientii (cu care vad ca merge, evident!). Teatru.
       Mi-e dor de Toni. Abia astept sa il revad pe barbatul care m-a facut sa rad si sa plang in acelasi timp. E fenomenal. Pacat ca e insurat! Sau nu?
       Cu ceva timp in urma, G. urma sa plece. Era intr-o stare deplorabila si imi parea rau pentru el. Ne-am intalnit la scari si am incercat sa-l incurajez. I-am citit disperarea din ochi si a fost momentul ala cand mi-a spus: "Iubesc tine, fata frumoasa" si m-a luat in brate. Stiam...
       Razboi. "Am fost, suntem, vom fi?", au fost cuvintele lui. Pace?, sunt cuvintele mele!