Am inceput ceva pentru mine. Am zis sa-mi dau o sansa mie mai inainte de toate. Sa vad cum e acel ceva. Si a fost bine o perioada pana au inceput presiunile, constrangerile si alte cele. Si am inceput sa ma sufoc, sa ma simt inchisa intr-o colivie fara portita de iesire(aici exagerez). Dar si cand am gasit portita...oricum eram in stare sa daram colivia. Bine, inca n-am daramat-o si inca n-am iesit, dar sunt acolo. Macar mi-am dat o sansa. Stiu ca sunt capricioasa si poate incostanta, dar stiu ca vreau totul sau nimic. Pentru ca sunt dispusa sa dau asta. Poate ca n-am sa primesc la randul meu, dar pana la urma am fost in stare sa dau totul. Nu stiu daca se poate intampla de mai multe ori sa pot sa fac asta.
Imi iubesc libertatea la nebunie. Si spatiul. Si dorinta de zbor. Stiam asta, insa o data cu experienta prin care am trecut, stiu ca n-am sa le dau pentru nimic in lume. O singura data as fi renuntat la tot ce aveam fara sa clipesc, desi stiu ca as fi putut sa zbor libera pana unde imi poftea inima. Dar n-a fost sa fie.
In schimb, libertatea este. Si este poate cel mai pretios "bun" pe care il avem. Sa va bucurati de ea. Fara constrangeri, fara vinovatie, fara alte rahaturi.
Suntem liberi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu