duminică, 29 ianuarie 2017

Duminici tarzii

       Duminici tarzii cu cafea savurata incet in pat, cu vreo 10 carti care ma privesc constant de langa pat, cu astrul dulce si stralucitor care-mi invadeaza neinfricat camera, cu, cu, cu.
       Duminici tarzii cu frici si dureri in pantece, cand nu e caldura.
       Duminici tarzii cu pe putin 1000 de lucruri in cap, multe ganduri, multe idei, multa culoare. Cred ca...pictura.
       Duminici tarzii cu dezastru pentru mine (poate frumos, poate urat) si liniste pentru ceilalti. Duminica, duminici.
       Duminici tarzii cu o dragoste nebuna pentru mine. Pentru stralucirea din mine, pentru intunericul din mine, pentru ca exact cum mi-am scos singura alunita, asa imi scot singura si sufletul. :D Si inca n-am murit. Dar daca am sa mor, am sa mor zburand. :)
       Duminici tarzii cu bloguri citite, cu filme vazute, cu cautat...ceva. In continuare caut ceva ce-mi scapa printre degete, dar am sa gasesc. Nu concep lucrurile altfel. 
       Duminici tarzii cu "Respirarile" lui Nichita. Cu ideile, conceptiile, setea lui de sens. Si eu, si eu. Pana mor. Si cu pictura. 
       Duminici tarzii cu poezia care plange captiva in miezul meu, urla sa iasa la suprafata, sa se faca auzita, sa zburleasca parul. E ascunsa adanc printre umbre si taceri albastre.
       Duminici tarzii cu o melodie...acaparatoare. Dezastru. Forta. Durere. Lumina. Sens. Disectie. Duritate. Maturitate. Aur. Iubire. Culoare.
       Duminici tarzii cu mine, cea de acum. Nu de ieri, nu de maine. Doar fond, fara forma.
       

sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Peisaj feeric de iarna

       Ei bine, astazi as putea vorbi despre un peisaj feeric de iarna inghetat, dar n-am s-o fac. In schimb am sa vorbesc despre teatrul de calitate.
       As minti daca as spune ca nu imi pasa. M-as minti pe mine de fapt. Probabil ca e karma si o accept cu bratele deschise. Intr-un recent trecut (sa-i zicem asa) in care tu mi-ai zis ca compensez prin "soul", chiar te-am crezut, desi erai beat dragule...Probabil ca tu ai avut marele avantaj ca imi erai amic si asta de aproape 4 ani. Si mi-am deschis sufletul. Pana a cazut masca, nu? Si e atat de ciudat ca acum n-am fi in situatia asta, daca singur nu m-ai fi indreptat spre tine. Ca sa ce? Ca sa te indrepti spre o alta femeie? (Apropox, e frumoasa rau gagica, daca n-am fi trecut de bariera aia poate mi-ai fi si prezentat-o, in fine cine stie, vin si la nunta daca vrei). Din partea mea mereu ai fost liber sa faci asta, dar ai luat-o si tu tot cu teatrul. Apreciez vrajeala ta sa stii, aproape ma indragostisem (cred ca mi-ar fi stat si mie bine putin prostuta, dar o ratai), pfff. Acum serios vorbind si lasandu-ma pe mine la o parte, ar fi frumos sa fii fericit. Ti-ar sadea bine langa o femeie frumoasa cu suflet bun. Si sa ai o fetita asa cum ti-ai dorit, sa semene cu ea. Ti-am spus demult nu, ca mi-ar placea sa te stiu fericit. Ca imi place sa vad oamenii fericiti. La prima vedere poti spune ca-s geloasa si poate ca la suprafata e asa, dar dincolo de mine e cu totul altceva. Ma cunosti, nu? Sau...
       Eh, uite ca-i si drama ca oricum ma plafonasem si nu mai puteam scrie. Si slava Domnului ca am chestia aia a scriitorilor de a ma exploata pana nu se poate. Bagam tare cutitul sa vedem ce mai gasim. Deci multumesc pentru experienta asta.
       P.s: Nu pot sa te urasc pentru ca nu pot ura pe cineva care mi-a tinut sufletul in brate, chiar si pentru o clipa. Fericit? 
       Fura 2 povesti, 2 experiente incheiate. A treia oara sigur e...la Paris :D

joi, 12 ianuarie 2017

Dor(urere)

       Mi-e dor de ceva si doare. Mi-e dor de Mara. Mi-e dor de mine. Sau de tine...straine! Mi-e dor de Dumnezeu. Mi-e dor de ceva ce nu cunosc, insa intuiesc. Mi-e dor de Bogdan. Mi-e dor de Tony. Mi-e dor de toti cei care au adus bucurie inimii mele. Mi-e dor de bunici. Mi-e dor de strabunica din ceruri. Mi-e dor de caldura. Mi-e dor de zambete. Mi-e dor sa rad din inima. Mi-e un dor nebun de Pariiiis. Mi-e dor de dragoste. Mi-e dor de simplitate. Mi-e dor de calm. Mi-e dor de ingeri. Mai mult, mi-e dor de fluturi. Mi-e dor de copilul meu si doare (ce-i mai bun din mine se naste greu). Mi-e dor de fetele mele, desi sunt langa mine. Mi-e dor de dans. Mi-e dor de Sheila. Mi-e dor si de Regina. Mi-e dor de lumina si ma afund intentionat in intuneric sa dau de ea. Disec, disec si iar disec. Fara mila. Mi-e dor de bine. 
       Ma mai apuca si pe mine uneori. Bine, eu stiu perfect ce am. Sau ce nu am si incerc sa cladesc. 
       Ieri-seara m-am intors deodata catre barbatul care statea la masa si cu cel mai hotarat ton din lume, i-am zis:
      "-Mara e cu noi!"
       A zambit.