Duminici tarzii cu cafea savurata incet in pat, cu vreo 10 carti care ma privesc constant de langa pat, cu astrul dulce si stralucitor care-mi invadeaza neinfricat camera, cu, cu, cu.
Duminici tarzii cu frici si dureri in pantece, cand nu e caldura.
Duminici tarzii cu pe putin 1000 de lucruri in cap, multe ganduri, multe idei, multa culoare. Cred ca...pictura.
Duminici tarzii cu dezastru pentru mine (poate frumos, poate urat) si liniste pentru ceilalti. Duminica, duminici.
Duminici tarzii cu o dragoste nebuna pentru mine. Pentru stralucirea din mine, pentru intunericul din mine, pentru ca exact cum mi-am scos singura alunita, asa imi scot singura si sufletul. :D Si inca n-am murit. Dar daca am sa mor, am sa mor zburand. :)
Duminici tarzii cu bloguri citite, cu filme vazute, cu cautat...ceva. In continuare caut ceva ce-mi scapa printre degete, dar am sa gasesc. Nu concep lucrurile altfel.
Duminici tarzii cu "Respirarile" lui Nichita. Cu ideile, conceptiile, setea lui de sens. Si eu, si eu. Pana mor. Si cu pictura.
Duminici tarzii cu poezia care plange captiva in miezul meu, urla sa iasa la suprafata, sa se faca auzita, sa zburleasca parul. E ascunsa adanc printre umbre si taceri albastre.
Duminici tarzii cu o melodie...acaparatoare. Dezastru. Forta. Durere. Lumina. Sens. Disectie. Duritate. Maturitate. Aur. Iubire. Culoare.
Duminici tarzii cu mine, cea de acum. Nu de ieri, nu de maine. Doar fond, fara forma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu