Sensuri

       "Pasare maiastra vino la fereastra..."
       Au fost odata doi baieti: Calin si Cosmin, amandoi frumusei. Calin radia blandete si bunatate, iar Cosmin era destept si infumurat. Timpuri trecute, ani plini de frumusete. Si Calin.
       Mainile mele s-au apucat sa se joace cu notele pianului. O singura atingere peste toate notele si am simtit cum mi se zburleste parul. Nebunie si extaz cum n-am cunoscut niciodata. Ah, si frumusete. Furtuna de dupa liniste urmata de o si mai mare liniste.
       Sentimente contradictorii, dar mai ales furie si ura. S-ar putea ca incet dar sigur sa ajungem la indiferenta.
       Saeng il ciuk ha ham ni da. Ce sa facem? N-am uitat inca...
       Am primit un cadou. Este o pictura cu 2 oameni care merg sa vada rasaritul. Ea il trage pe el de mana...o viata care conduce catre frumos.
       Si uneori as vrea sa ma intorc in trecut unde nu era ce este acum. Unde eram doar eu si o gradina, bunicii mei, Anca si un necunoscut care semana cu Calin. Era frumusete si puritate. Noroc ca acum am tendinta de a fi nufar. :)
       Si hop-top, drumul parea lung dar il faceam cu drag. Gradina ei era pliiiina cu flori si inauntru, in casuta aia mica locuia femeia cu cei mai frumosi ochi albastri, femeia desprinsa din povesti. Deschidea usa si-mi striga: "Lixandro, iar imi rupi florile? Da, bunico, ii spuneam fastacindu-ma si zambindu-i."
       Un sngur cuvant ma defineste: muntele. :)
       "Ia uite Alexandra, pescarusii! imi zice Mara aseara. Ne cheama sa zburam ca ei." Asa este. Jonathan...
       Acolo unde e dragoste, e totul. In schimb daca nu e dragoste, apai nu e nimic. Si stim asta.