Dincolo

    Uneori e nevoie de o mica intamplare pentru a ne trezi la realitate. De multe ori uitam cine suntem sau ce simtim cu adevarat, dar, se intampla ceva si intr-un final ne amintim.
    Poate ca ochii care nu se vad se uita...sau nu! Poate pentru ca orice am face ne intoarcem la aceleasi stari/sentimente, exact ca intr-un cerc. Si ne vedem proiectati intr-un portret. Iar ceea ce vedem noi acolo este ceea ce suntem noi cu adevarat sau si mai bine, ceea ce simtim.
    Femeia din portret ne spune o poveste. In ansamblu pare trista, dura, dar daca ii privim cu atentie ochii vedem cu totul altceva,ei ne vorbesc. Ochii ei sclipesc de veselie, de frumusete, de inteligenta. Ei ne arata un spirit liber, salbatic si bland deopotriva. Dar mai ales SALBATIC, la fel ca EL.

    Veselie. Frumusete. Bogatie. Inocenta. Inflacarare. Inteligenta. Magie.
    Cel care a facut portretul stie. Stie mai multe chiar si decat ea.

    Abia astept sa privesc reflexia din portret. In acel moment imi amintesc mai profund, mai real, ceea ce nu pot uita. Si nici nu vreau.
    Imi amintesc de MINE.

Familie si cariera

    De cand ma stiu am fost in cautarea propriului eu. Sunt o persoana care a stiut de la bun inceput ca poate face ceva deosebit dar niciodata (pana acum) nu a stiut ce. Intotdeauna m-am vazut femeie de casa. Am visat sa am o familie a mea si inca imi doresc acest lucru.
    Doar ca ce te faci atunci cand sotul pleaca la slujba , copiii la scoala si tu trebuie sa te duci din nou la acel job plictisitor? Ce te faci cand sotul intarzie pentru ca are prea mult de lucru, iar copii sunt pe afara cu prietenii? Este vorba despre acel gol imens care ne face sa ne simtim dezamagiti de noi insine ca si persoane. Nu vorbesc neaparat de a fi femeie de succes sau de a ajunge sus, ci, de a face ceva care sa ne faca sa ne simtim impliniti, care sa ne bucure. Sunt sigura ca multa lume se confrunta cu acest sentiment de neputinta, tristete, frustrarea de a se simti inutil.
    Nu am crezut niciodata ca as putea face cariera pentru ca nu m-a pasionat nimic in mod special, pana acum un an. De cand am plecat de acasa mentalitatea mea s-a schimbat. Acum, desi nu ma pasioneaza slujba mea, o fac cu drag (cel putin deocamdata), dar, in timpul meu liber incerc pe cat de mult pot, sa fac ceea ce imi place iar pentru viitor mi-am proiectat propria afacere. Suna utopic chiar si pentru mine dar ce vreau eu sa construiesc este un lucru frumos pentru care merita sa lupt.
    Consider ca este greu in zilele astea sa ai si familie si cariera dar cred ca merita incercat. Atata timp cat incercam sa le imbinam armonios pe amandoua nu are de ce sa iasa rau. Bineinteles, familia ar trebui sa primeze. Dar sa nu uitam nici de lucrurile care ne fac fericiti.
    La urma urmei daca cel de langa tine te iubeste, te va accepta cu toate ale tale. Pentru ca asa e frumos. Si, pentru ca daca este vorba de a aduce ceva intr-o relatie, nu poate fi vorba decat de ceva bun.

Ploaia

    Iubesc ploaia. Inca de pe vremea cand eram doar un copil ploaia reusea mereu sa ma calmeze. De multe ori nu imi puteam exterioriza trairile dureroase prin plans, asadar, de cate ori ploua simteam ca ea ma elibereaza de toate lacrimile retinute.
    Ploaia este pentru mine ca o muza. Ea inseamna inspiratie, siguranta, sentimentul ca Cineva de Acolo de Sus ma protejeaza. Imi place cum suna, imi clarifica trairile si mai ales mi le calmeaza.
    Imi place senzatia de frig care vine odata cu ea, picurii solitari si reci ce-mi mangaie pielea facandu-ma sa ma infior. Imi induce sentimentul de singuratate, de nimeni pe drum, doar eu si ploaia atat de magica...

    Iubesc ploaia.

Ploaia purifica,

Ploaia seduce,

Ploaia intriga.

Ploaia cade si ne schimba.

Just a dream...

    Visez uneori ca este ziua nuntii mele. Totul este asa cum mi-am dorit mereu: simplu si frumos. Se intampla intr-o gradina, peste tot lumanari si flori, ceva nu foarte elegant ci mai boem, exact asa cum sunt eu...Langa mine doar oameni dragi si frumosi: familia, prietenii si EL:). Iar eu sunt fericita pentru ca in sfarsit port rochia alba de mireasa mult dorita dar mai presus de asta port dragostea lui. Casatoria noastra nu trebuie sa fie ceva ce trebuie sa facem pentru ca asa zic ceilalti ci o sa fie ceva ce amandoi ne dorim, ceva matur, fara temeri, regrete sau alte angoase stupide. Trebuie sa fie multa iubire si dorinta imensa de a o porni amandoi pe un drum, acelasi drum.
    In visul meu cu siguranta ca cel la care ma uit este sufletul meu pereche si este o persoana buna si luminoasa. Nu stiu daca am avea aceleasi gusturi desi nu m-as supara daca uneori am merge impreuna la teatru, expozitii si mai ales am merge sa dansam. Oricum in acea zi unica si minunata din viata noastra am dansa:). Ar fi multa emotie si mai ales ar fi senzatia aia de nebunie inaltatoare ca in sfarsit ne-am gasit si ne iubim atat de mult, atat de profund, atat de cutremurator. Ar fi nebunie curata.:) In ochii lui m-as vedea mai frumoasa cum n-am crezut ca am sa fiu vreodata, m-as simti mai femeie ca niciodata si in bratele lui m-as vedea purtata pentru tot restul vietii mele. Pentru ca asa trebuie sa fie, acea persoana o sa fie cel langa care ma voi trezi dimineata de dimineata pana la sfarsitul vietii mele si de fiecare data cand il voi privi voi sti ca este ceea ce mi-am dorit de cand ma stiu. Si vom dansa, si ne vom iubi, doi nebuni intr-o lume  in care e nevoie de iubire, noi vom fi dovada ca iubirea adevarata exista si totul va fi frumos. Si vom zambi mai stralucitori ca niciodata. Noi vom colora lumea asta fada cu iubirea noastra.
    Visez...