Uneori e nevoie de o mica intamplare pentru a ne trezi la realitate. De multe ori uitam cine suntem sau ce simtim cu adevarat, dar, se intampla ceva si intr-un final ne amintim.
Poate ca ochii care nu se vad se uita...sau nu! Poate pentru ca orice am face ne intoarcem la aceleasi stari/sentimente, exact ca intr-un cerc. Si ne vedem proiectati intr-un portret. Iar ceea ce vedem noi acolo este ceea ce suntem noi cu adevarat sau si mai bine, ceea ce simtim.
Femeia din portret ne spune o poveste. In ansamblu pare trista, dura, dar daca ii privim cu atentie ochii vedem cu totul altceva,ei ne vorbesc. Ochii ei sclipesc de veselie, de frumusete, de inteligenta. Ei ne arata un spirit liber, salbatic si bland deopotriva. Dar mai ales SALBATIC, la fel ca EL.
Veselie. Frumusete. Bogatie. Inocenta. Inflacarare. Inteligenta. Magie.
Cel care a facut portretul stie. Stie mai multe chiar si decat ea.
Abia astept sa privesc reflexia din portret. In acel moment imi amintesc mai profund, mai real, ceea ce nu pot uita. Si nici nu vreau.
Imi amintesc de MINE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu