De cand ma stiu am fost in cautarea propriului eu. Sunt o persoana care a stiut de la bun inceput ca poate face ceva deosebit dar niciodata (pana acum) nu a stiut ce. Intotdeauna m-am vazut femeie de casa. Am visat sa am o familie a mea si inca imi doresc acest lucru.
Doar ca ce te faci atunci cand sotul pleaca la slujba , copiii la scoala si tu trebuie sa te duci din nou la acel job plictisitor? Ce te faci cand sotul intarzie pentru ca are prea mult de lucru, iar copii sunt pe afara cu prietenii? Este vorba despre acel gol imens care ne face sa ne simtim dezamagiti de noi insine ca si persoane. Nu vorbesc neaparat de a fi femeie de succes sau de a ajunge sus, ci, de a face ceva care sa ne faca sa ne simtim impliniti, care sa ne bucure. Sunt sigura ca multa lume se confrunta cu acest sentiment de neputinta, tristete, frustrarea de a se simti inutil.
Nu am crezut niciodata ca as putea face cariera pentru ca nu m-a pasionat nimic in mod special, pana acum un an. De cand am plecat de acasa mentalitatea mea s-a schimbat. Acum, desi nu ma pasioneaza slujba mea, o fac cu drag (cel putin deocamdata), dar, in timpul meu liber incerc pe cat de mult pot, sa fac ceea ce imi place iar pentru viitor mi-am proiectat propria afacere. Suna utopic chiar si pentru mine dar ce vreau eu sa construiesc este un lucru frumos pentru care merita sa lupt.
Consider ca este greu in zilele astea sa ai si familie si cariera dar cred ca merita incercat. Atata timp cat incercam sa le imbinam armonios pe amandoua nu are de ce sa iasa rau. Bineinteles, familia ar trebui sa primeze. Dar sa nu uitam nici de lucrurile care ne fac fericiti.
La urma urmei daca cel de langa tine te iubeste, te va accepta cu toate ale tale. Pentru ca asa e frumos. Si, pentru ca daca este vorba de a aduce ceva intr-o relatie, nu poate fi vorba decat de ceva bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu