Tanta

     Sunt inca in stare de soc, o stare prin care nu as fi crezut ca o sa trec vreodata. Si pentru ca nu este o stare de bine, iar eu inca sper ca-i doar un cosmar, am sa scriu astazi despre ceva ce iubesc la nebunie pe lumea asta si stiu ca ea nu ma va dezamagi niciodata: pisicuta mea, Tanta.
     Lucram la ceainarie cand Niko ma intreaba daca am vazut-o pe Tanta. M-am uitat nedumerita la ea si am intrebat-o: dar cine-i Tanta? Imi spune ca-i tare schiloada, urata si gri, in concluzie salbatica si aterizase la noi taman in ziua aceea. Venise cu stapanul ei (fostul), Sydonius!
     Buuuun, imi zic! Hai sa o cautam pe Tanta, si incep cu terasa. Ma uit pe la mese si o gasesc dormind nepasatoare pe un scaun. Il chem pe Sydonius, i-o arat si imi confirma ca da, ea este Tanta.
     Acum Niko a mea avea si are o relatie mai speciala cu pisicile, ii plac tare mult si a avut si multe. La fel si mie, cu exceptia ca daca vroiam pisica, ma dadea mama afara cu tot cu pisica. Dar cu Tanta, Niko nu se intelegea deloc. De fapt cam nimeni nu se intelegea cu ea.
     Adevarul este ca Tanta fugea de noi, zgaria(gheranea!) si mai ales...musca. Da, Tanta era pisica-pantera-caine. Pantera, deoarece avea constitutia unei pantere, o coada imens de lunga sii ii placea sa faca giumbuslucuri. Dar cel mai mult ii placea sa muste. Vazand eu ca nu prea ii da nimeni de furca, m-am hotarat ca am sa o imblanzesc. Imi placea tare mult de ea, mai ales ca nu era o pisica oarecare. Fusese bolnava de cancer, nu mai avea uter, si totusi traia. Era o eroina, numai ca nu prea ii placeau oamenii. Aaaa, plus ca stapanul o tinuse la regim caci era vegetarian...asadar, va inchipuiti ce viata nasoala dusese scumpa noastra, Tanta. Asadar, cu prima ocazie am prins-o pe Tanta si am strans-o repede in brate pana sa ma atace. Am inceput sa vorbesc cu nebuna, sa-i zic ca ar putea fi si ea mai cuminte, sa nu ne mai zgarie, sa nu se mai ascunda, si mai ales sa nu ne mai muste. Aaaa, si sa nu mai bata toate celelalte pisici care dadeau tarcoale pe acolo, caci sunt si ele...pisici. Tanta noastra avea o boala pe toate pisicile care apareau si le batea. In plus sarmana, era nevoita sa doarma afara. Dar mai ales sarmanele de noi, eram nevoite sa o scoatem noaptea afara...aici o intreaga aventura.
     Imaginati-va ora 3 noaptea sa zicem, dupa ce terminasem cu curatenia si toate cele, cum eu si colega mea o alergam la propriu prin toata casa aceea imensa pe Tanta care stia perfect ca trebuie sa iasa afara si nu vroia. Asadar o prindeam, ne gheranea. O prindeam, musca. O prindeam, incepea sa suiere. Cu chiu cu vai o momeam cu mancare afara, si inchideam usa dupa ea.
     Dupa ce mi-am luat muscaturi, zgarieturi, priviri urate de la ea, Tanta mea a inceput sa se mai imblanzeasca. Ii placea sa stea in librarie...pana sa o batem toate! Acolo dormea ca o tarina, nestingherita de restul. Cand putea se cocota printre carti, ba chiar si in gentile oamenilor, etc, etc. Incepuse sa-i placa in bratele mele, ii vorbeam mult, o chemam si venea, incepuse sa ma iubeasca.
     Aveam si inca am o slabiciune pentru Tanta. Poate pentru ca ma identificam mult cu ea. Imi era tare draga, de fiecare data cand o prindeam o pupam, o mangaiam. Langa ea m-am simtit inteleasa, asta este cuvantul. Aveam perioade triste, dar o chemam pe Tanta si ma plangeam la ea. Se uita mirata la mine cu ochii aia galbeni si salbatici si ma linistea. Era ca o boare de vant proaspat...
     Intr-o zi ma simteam foarte rau, eram in perioada aceea a lunii. Am ajuns la munca si m-am oprit in librarie. Tanta statea bine-mersi tolanita pe canapea, m-am dus si m-am asezat langa ea. Am inceput sa-i vorbesc, si simteam durerile cum ma cuprind. Ea m-a simtit, a venit si s-a asezat exact unde ma durea si a stat acolo cu mine. Eu o mangaiam si ii vorbeam, dupa o vreme s-a ridicat si s-a asezat la locul ei. Durerea imi trecuse, iar eu nu stiam cum sa ii multumesc si sa ii arat cat de mult o iubesc.
     Stiu ca multora li se pare o prostie ca vorbesc despre o pisica, dar sincer Tanta merita mai mult decat multi oameni care-ti spun ca te iubesc si pe urma te ranesc.
     Pot sa va povestesc inca o mie de lucruri legate de Tanta mea, dar am sa ma opresc aici si am sa va dau un mic sfat: iubiti animalele, caci in afara de copii, sunt singurele care ne pot iubi sincer, pur.