Umbre si lumini

     In durerea inimii ei de leoaica, Ileana se gandea la Ian. La cat de mult il iubise si cat de mult crezuse in el. La cat de mult il asteptase. Si cat riscase aratandu-si sentimentele. Iar el dezamagise, dar nu pe ea ci pe el insusi.
     Cand l-am intalnit se gandi ea, era ca o umbra. Ceva ii intuneca lumina. Dar cunoscandu-l am zarit timid, primele raze si am privit soarele cum se chinuia sa iasa din el. Avea el ceva frumos de om bun, dar crescut intr-o societate in care se poarta spiritul turmei, Ian se pierduse. Era atat de pierdut incat credea ca fericirea consta in nopti pierdute inconjurat de femei si camarazi de bautura. Dar si mai rau de atat e ca el stia ca nu asta era fericirea lui, ca era capabil de mult mai mult, ca era altceva care il chema si desi acel soare palpaia, Ian nu dorea sa-l lasa sa iasa la suprafata. Se gandea ca nu exista, ca este doar utopie. Ian nu era in stare sa se arunce, sa lase prejudecatiile si temerile la o parte, era ca un copil lasat pe intuneric si nu gasea intrerupatorul sa poata aprinde lumina.
    Ei bine, atunci am intervenit eu, isi aminti ea. Am incercat sa aprind intrerupatorul pentru el asa cum nimeni nu o facuse pentru mine, dar in zadar.
Si eu m-am luptat cu propria umbra atat de mult timp, m-am luptat cu cei dragi care mi-au pus piedici, m-am luptat sa plec si sa las totul in urma, lacrimile, tristetea, furia si mai ales ura. M-am luptat sa trec peste pumnul  pe care l-am incasat de la acel barbat fara nici un motiv, desi atunci i-am urat pe toti, m-am luptat cu cel care a vrut sa-mi faca rau, m-am luptat cand am fost singura si a trebuit sa trec peste toate tot singura. M-am luptat cand cel mai important barbat din viata mea m-a parasit fara sa priveasca inapoi desi eram doar un copil, m-am luptat, am obosit, m-am lasat prada depresiei, am vrut sa mor, dar nu stiu cum m-am ridicat inapoi si m-am luptat in continuare. Inca ma lupt cand ceilalti incearca sa-mi preia fraiele propriei vieti si sa-mi spuna ce e mai bine pentru mine si ce ar trebui sa fac.
Ma lupt si ma rog pentru tine, Ian, sa privesti adanc de tot si sa gasesti soarele ascuns din tine si sper ca intr-o zi sa fii fericit. Si sa zambesti admitand ca pana la urma nu eram o idealista, ci doar un om care a crezut in ceva mai mult.
     Atunci ai sa ma intelegi.