Pauza. Mai am putin si termin cartea, dar inca nu pot. E ceva
ce a ajuns la mine cand imi pierdusem calea. Este o carte care ma reprezinta
poate in totalitate. Sunt eu…ceea ce simt si nu pot exprima, nici in cuvinte,
nici in pictura. Eu sunt toate cele trei femei din carte, sunt decaderea,
deziluzia si deopotriva speranta.
Imi pare ciudat cum de cei care au trait inaintea noastra
considerau inlantuirea cu natura, vrajitorie, cand regasindu-ma in aceasta
postura, nu pot spune ca exista ceva mai sacru si mai perfect decat aceasta
beatitudine.
Singuratatea m-a insotit inca de mic copil. Loiala, a devenit un fel de geamana a mea, asa ca nu pot spune ca m-am temut vreodata de ea. M-am simtit cel mai bine in elementul meu, in satul in care am crescut, alaturi de bunicii mei. Acolo este acasa, acolo l-am intalnit pe Dumnezeu.
Acolo am intalnit raul si binele. Acolo am descoperit ce ma defineste, acolo am
visat atat de mult, pana si mainile mele atunci cand le pun pe pensula, nu vor
decat sa ma duca tot acolo, acasa. Acolo am descoperit cartile. Acolo am incercat sa pictez. Acolo m-am
inlantuit cu atatea primaveri, cu vantul, cu copacii, cu florile de prun, cu
nenumaratele toamne, cu trandafirii, cu nesfarsitele apusuri. Acolo am visat, si
cand am descoperit iubirea i-am scris din hamacul meu, cu bibilicele sau
fazanii (ce-or fi fost!), celui pe care-l iubeam. I-am scris cu toata natura, cu tot sinele meu, cu
Dumnezeu.
Cuvintele de multe ori sunt de prisos, exista ceva ma maret decat
noi, ceva ce doar putem simti. Iar eu desi cam de fiecare data am ales prost,
stiu acum ca am simtit bine. Ce paradox! Si ce suflet zbuciumat de atatea
trairi pe care nu le poate exprima.
E prea grea cartea si totusi atat de simpla. Povestea atator
femei care au vrut altceva, au simtit ca pot fi altceva. Dar multe n-au avut
ocazia de a ajunge altceva, pentru ca au fost aspru judecate.
Sunt atat de mica, nespus de mica. Si nu stiu sa ma inalt,
prinsa parca intr-o panza de paianjen incerc sa gasesc iesirea, dar nu o vad. Insa
ma lupt ,pentru ca pana la urma lupta ma defineste, lupta pentru ceva mai maret decat ceea ce se vede.
Si ridic mana sa ating…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu