marți, 8 martie 2016

Multumesc

Astazi vreau sa multumesc pentru ca pot vedea fresiile albe, trandafirii rosii si suavele narcise care locuiesc la mine in camera.
Multumesc pentru pomii infloriti pe care am avut ocazia sa-i vad astazi.
Multumesc pentru faptul ca pot vedea pasarelele in copaci.
Multumesc pentru ca-mi pot vedea mama, femeia frumoasa, desteapta si puternica care m-a crescut, pe care o iubesc nespus de mult.
Multumesc pentru faptul ca-mi pot vedea prietenii, sunt atat de recunoscatoare ca imi sunt alaturi.
Multumesc pentru faptul ca pot vedea sa-i pregatesc tatei o crema de zahar ars, pentru ca stiu ca o adora.
Multumesc ca pot citi.
Multumesc ca-mi pot vedea sora, pe fetita aceea atat de frumoasa si de inteligenta fara de care n-as fi completa.
Multumesc ca-mi pot vedea bunica teafara, femeia langa care am stat primii 7 ani, femeia pe care o ador.
Multumesc pentru fiecare Paste pe care l-am petrecut in familie. Pentru mine sarbatoarea pascala este magica.
Multumesc pentru ca de multe ori imi ridic ochii spre Cer si instinctiv zambesc.
Multumesc pentru ca-i pot vedea pe oamenii minunati care m-au primit cu bratele deschise in casa si in inimile lor, pentru doamna Mimi si domnul Ion, ingerii mei buni. Si pentru doamna Jeni.
Multumesc pentru ca pot sa-mi vad prietena, care in urma cu doua saptamani era sa nu mai fie printre noi ca urmare a unui accident grav de masina. Dar e, si multumesc!
Multumesc ca intr-o zi am vazut mai mult decat un barbat.
Multumesc ca intr-o zi un fluture s-a asezat in dreptul inimii mele. A fost magic.
Multumesc ca intr-o zi am vazut privirea a doua persoane care a generat ceva venit de dincolo de logica, iubirea.
Multumesc de fiecare data cand trec pe langa el, cel care ma protejeaza.
Multumesc ca pot vedea porumbeii, gugustiucii, fluturii, gargaritele si tot restul.
Multumesc ca pot vedea copiii.
Multumesc ca pot vedea macii si albastrelele, lanul de grau, si apusurile de vara.
Multumesc ca pot vedea micsunelele, un basm demult trait cu o fetita care mergea la Biserica cu parintii prin padure si tot vroia sa culeaga acele mici floricele.
Multumesc ca pot sa vad oamenii.
Multumesc ca pot sa vad sa scriu.
Multumesc ca-n fiecare din lucrurile enumerate mai sus, il vad pe El.

Ce bine ca vad! Multumesc…Tata!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu