Am sa incep cu mama care m-a suportat cu bune si cu rele (mai ales cu rele!), cu surioara mea draga care mi-a fost alaturi de cate ori a putut, cu fetele mele dragi care mi-au cunoscut o alta latura (dificila!) si nu in ultimul rand cu un prieten foarte drag.
Lui o sa ii dedic mai multe randuri deoarece a fost cel pe care l-am deranjat cel mai mult cu toate problemele mele (nu putine, dealtfel!), dar in ciuda acestor lucruri m-a incurajat tot timpul si mi-a dat o multime de sfaturi bune.
Si cu toate ca nu am gasit ce cautam, am invatat atatea lucruri din aceste experiente. Cred ca mai mult am invatat sa zbor. Si mai ales sa nu ma opresc pana nu-mi gasesc locul. Si probabil ca nici atunci nu voi inceta sa zbor. Si am mai invatat ca in viata trebuie sa fii foarte tolerant. Ca oamenii sunt schimbatori ca vantul, acum sunt buni, pe urma isi arata o alta latura. Eu ader spre echilibru. Incerc sa nu ma las coplesita de intunericul nimanui, datoria mea e sa-mi protejez propria lumina si pe cat pot sa o raspandesc.
Multumesc din suflet pentru ca mi-ati fost alaturi! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu