vineri, 13 februarie 2015

Dorinta

      -De ce?
     -De aia! De tine, Perla! Pentru ca am nevoie de tine, te vreau in viata mea. Stiu ca am multe defecte si mai stiu ca nu te merit, dar vreau sa pot sa te iubesc.
     -Si daca ti-as accepta propunerea, s-ar schimba ceva? Tu ai fost cu atatea femei, dar ma indoiesc ca stii ce-i dragostea! Ce ai face atunci? Ai sti tu sa ma privesti cu iubire? Sa ma atingi cu iubire? Sa ma iubesti fara neincredere, ura, gelozie? Ai sti sa ma faci sa fiu a ta, fara sa ajungi sa te crezi stapanul meu? Tu crezi ca meriti ce as putea sa-ti daruiesc...
     -Perla, iubito...
     -Nu sunt iubita ta! Si nu cred ca meriti ce as avea sa-ti ofer pentru ca tare mi-e teama ca n-ai sa apreciezi niciodata autenticitatea sentimentelor mele. Iubirea mea e altfel, dragule, e sacra, e pura, are un alt gust decat ceea ce cunosti tu! Pasiunea mea e flacara mistuitoare care se aprinde usor, dar care nu se stinge la fel, daca ai aprinde focul iubirii. Mangaierea mea ar putea fi alinarea tuturor ranilor tale, daca m-ai privi cu toata dragostea, daca ai avea incredere si ti-ai lasa sufletul sa zboare pe aripile vantului pana langa pieptul meu, as putea fi pacea ta, as putea sa-ti daruiesc linistea...dar tu nu-ti vezi decat dorinta!
     -...
     -Desi spui ca ma iubesti, oare stii ca pentru mine sexul e ceva sacru? As vrea sa-mi pot darui corpul pe langa suflet, doar celui care l-ar putea implini, completa. Doar celui care l-ar putea venera. As vrea ca prin aceasta minune sa ma simt completa, plina de iubire, magica. Stii ca daca m-ai iubi ai putea sa-mi daruiesti magie? Nu stii, nu! Tu nu poti vedea dincolo de limitele tale, dragule.
     -Si daca eu iti spun da acum, tu ce...? Poti cu mine? Dar mai ales, esti in pace cu tine?

joi, 5 februarie 2015

Mana

     Stateam aseara in pat si ascultam. Erau atatea voci in capul meu, dar una singura imi povestea despre viata mea. Si ca niciodata, o ascultam. Imi povestea despre acel cineva special, imi spunea ceva ce eu stiam deja, imi derula viata pe mai departe. La un moment dat zambeam si aprobam.
    E curios cum desi fizic nu suntem impreuna, e totusi o legatura invizibila care ma face sa simt atat de mult, atat de profund. Poate ca vorbele sunt de prisos. E pur si simplu altceva, e...magie.
De exemplu, mana care ma tinea aseara strans de mana.  
  
     I can feel you! :)