E ciudat cum nuantele de albastru se schimba, se intensifica si probabil ca nu poate fi redat exact nici macar prin culori. Oare poti transmite prin culoare zbuciumul albastrului? Oare-i poti transmite tristetea, bucuria, cumva noul inceput? Oare poti transmite prin culoare ce simte el acum? Zilele acestea cerul ne vorbeste mult tuturor. Ne arata ce simte el, si noi fiind legati de el de multe ori il simtim. Mi-e frica de nou si cred ca si Lui ii este. Aceste noi schimbari ii plac si nu-i plac. E greu de el, cred ca uneori se simte neinteles, asa cum ne simtim si noi. Si e singur si tot ce poate sa ne arate este prin culoare si prin vant, starile lui. Si noi suntem singuri si neintelesi pentru ca suntem atat de legati de el si oricat de mult ne chinuim nu gasim acel ceva care sa ne faca fericiti. Cine stie daca vom afla acea taina tinuta undeva captiva... mi-e teama ca nu stiu.
Stiu doar ca El e trist si ca noi nu vedem. Si ca daca noi ne mai consolam unii pe altii si ne ducem zilele asa cum putem, El e singur. Si nu garantez ca e fericit cand ne vede pe noi asa nefericiti.
Zilele astea imi vine sa plang mult. Abia astazi am realizat de ce, desi am simtit inca de ieri. Azi insa mi s-a conturat. E greu sa fii totusi Dumnezeu. Noi daca ne gandim, ne gandim la partea buna din treaba aceasta, dar la partea rea nu ne prea gandim.
Astazi L-am simtit trist si-mi pare rau. Noua ne e greu cu un copil, dar oare Lui cum i-o fi cu noi toti? E un albastru cutremurator...ca si cum ar vrea sa planga dar nu poate. Azi plang eu pentru el, desi durerea din piept e prea mare si pare ca nu o sa dispara.
Imi pare rau ca suntem asa cum suntem. Intind mana spre tine, Cerul meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu