miercuri, 10 septembrie 2014

E toamna

     E toamna...anotimp care ma intristeaza, dar ma si inspira. Trandafirul alb straluceste in paharul de pe masuta mea. Razele soarelui ii confera o frumusete aparte revarsandu-si lumina blanda peste petalele lui delicate.  
     Toamna dupa toamna am urmarit indeosebi evolutia trandafirilor. De ce? Pentru ca am observat ca toamna trandafirii sunt neasemuit de frumosi. Poate pentru ca stiu ca li se apropie sfarsitul, ei incearca sa straluceasca mai mult, culorile li se intensifica pana in momentul in care cade bruma si mirosul lor se simte infinit mai puternic. E curios.
     La televizor aud una din melodiile mele preferate "Chandelier" si mai mult decat ascult, o privesc cu fascinatie pe pustoaica care pur si simplu traieste prin dans aceasta melodie.
     E toamna si desi imi ocup mare parte din timp cu desenatul, acum aman acel moment in care am sa incerc sa creez putina frumusete.
     Si stau pe loc, dar inima mea alearga, danseaza, e vesela, se bucura de perechea de porumbei care si-au facut cuib in copacul de la fereastra mea.
     E o toamna plina de poezie, poezia lui Nichita Stanescu, pe care il ador.
     Nu pot descrie in cuvinte ce simt in legatura cu toamna, sunt constienta ca ceea ce spun este atat de saracacios pe langa bogatiile pe care ni le ofera ea.
     Am sa-mi inchei aceasta cugetare cu o strofa a unui autor care-mi este foarte drag, Cristian Gava.
                                           
                                            Toamna peste padure trist s-a asternut
                                            Si vinul rosu peste frunze a cazut.
                                            Candva, o toamna sufletul mi-a ravasit,
                                            Asa cum frunzele copacilor le-a vestejit.
     

joi, 4 septembrie 2014

Realitatea. Iubesti?

     Cand iubesti pe cineva vrei sa il tratezi altfel decat pe toti ceilalti. In primul rand ii dai un loc special in inima ta. Daca exista comunicare intre voi doi, te astepti sa-ti povesteasca din experientele lui de zi cu zi. La cele mai rele experiente prin care trece, incerci sa il sprijini cat poti de mult, aratandu-i in toate felurile posibile ca esti alaturi de el. Cand trece prin momente frumoase, la fel, vrei sa ii fii alaturi, sa te bucuri pentru fericirea lui.
     Cand iubesti pe cineva, ii iubesti mai intai calitatile. Defectele abia i le bagi de seama. Daca i-ai vazut defectele de la inceput si ai trecut peste ele, deja cresti.
     Cand iubesti pe cineva nu mai conteaza daca pentru ceilalti nu este cel mai frumos/frumoasa. Pentru tine insa este. Ai deschis bine ochii si ai vazut o altfel de frumusete. Si este un lucru bun, deoarece doar tu dintre toti ceilalti ai vazut-o.
     Cand iubesti pe cineva, adormi si te trezesti cu acea persoana in gand. Daca relatia voastra a atins un anumit grad de profunzime ii poti simti starile chiar daca e la mii de kilometri departare.
     Cand iubesti pe cineva mai mult decat vrei sa ceri, vrei sa daruiesti. Capeti o anumita luciditate in momentul in care spre exemplu vrei sa ii iei un cadou si il cauti pe cel mai frumos, sau cand ii pregatesti o surpriza. In intimitate la fel, incerci sa-i daruiesti cele mai frumoase senzatii, nu mai esti doar tu. Devine totul mai rafinat, te slefuiesti, te autodescoperi si incepi sa stralucesti precum un diamant.
     Cand iubesti pe cineva, toate gandurile legate de acea persoana te fac sa zambesti. E ca un secret pe care il stii doar tu, un secret pe care inca din vechime il cauta toti magii, preotii si vrajitoarele.
     Cand iubesti il simti pe Dumnezeu langa tine.
     Cand iubesti vrei sa fii mai bun. Simti ca poti fii mai bun.
     Cand iubesti nu mai auzi clevetelile celorlalti, e ca si cum un cordon invizibil va leaga pe amandoi, sunteti conectati unul de altul si va cunoasteti gandurile telepatic chiar.
     Cand iubesti, nu te indoiesti. Pentru ca daca il simti pe celalalt adanc in tine, stii ca nu-ti va face rau niciodata.
     Cand iubesti, nu exista moarte. Deja nu-ti mai este teama.
     Cand iubesti, daca iubesti, iti asculti vocea inimii. Daca incerci sa o reprimi, va fi mai rau. Te va urmari peste tot, oricum. Daca ziua esti prea ocupat/ocupata si nu o auzi, nu te va lasa sa dormi noaptea.
     Cand iubesti, doar iubesti. Si daca ai noroc sa simtiti la fel, poti cunoaste anumite stari profunde de bucurie pe care nu le putem numi decat fericire.
     Deci, iubesti?