vineri, 8 decembrie 2023

Zborul

           Femeia se apropie de camera inimii ei. De cat timp nu mai intrase acolo, nici ea nu mai stia. 
           Respira incet si deschise usa. Intunericul o izbi, iar aspectul dezolant al camerei ii dete o stare de tristete. Incet, ochii ei se obijnuira cu intunericul si putu vedea totul mai clar. Pasii o purtara lent catre dulap. Pe el o fotogtafie prafuita. O ridica cu mana si o privi. Din ea zambeau luminosi o ea si un el. Erau imbracati in alb, dar lumina nu venea din hainele lor ci din sufletele lor pure ca un cer instelat. O luna si un soare, doi oameni ce impartisera totul.
           Privind fotografia, aceasta incepu sa arda. 
           Ce bine ca a fost, isi spuse ea zambind si deschise fereastra. 
           Pasarea zbura, arunca cenusa fotografiei arse si camera se lumina.

marți, 3 noiembrie 2020

Scrisoare de dragoste pentru un necunoscut

Dragul meu drag,

Astazi imi iau inima in dinti si iti scriu. Da, inca am inima cu mine. Iarta-ma ca te-am facut sa astepti atat de mult. Am umblat pe multe carari potrivnice ca sa te pot gasi, dar nu am reusit. Dar stiu ca ma vei gasi tu. Acum stiu.

Sunt pregatita sa ma gasesti. Si sunt pregatita sa te iubesc si mai ales sa te las sa ma iubesti. Si pentru mine este mare lucru, sa stii. Nu sunt vreo speciala, dar experientele anilor trecuti m-au invatat sa iubesc mult si ma gandesc ca daca am ajuns sa iubesc mai presus de mine, pe tine te voi iubi infinit mai mult. Acum ca este Dumezeu cu mine, am sa-ti dau tot ce-i mai bun si mai frumos, mai sacru si mai adevarat. Si crede-ma ca am multa dragoste de oferit, nu-s doar cuvinte in van. Dar mai stiu ca la fel imi vei da si tu, aceasta victorie o vom dobandi impreuna.

Au fost multe iubiri, dar ce sunt ele in comparatie cu tine? Femeia din mine asteapta barbatul din tine cu toate ca poate nici macar nu te cunosc. Dar abia astept acea clipa. Si stiu ca de data asta am sa te recunosc la fel cum tu vei sti ca sunt eu cea pe care o cautai. 

Nu, nu esti o plasmuire a mintii mele ci existi. Si ma cauti cu infrigurarea cu care eu nu am stiut sa te gasesc. Poate astepti chiar dupa colt. :) 

Sa-ti povestesc despre ce am sa-ti dau? Nu are sens. Basmele sunt mai mult pentru copii. Eu o sa-ti dau ceva real, cu adevarat real si palpabil. Poate ca nu are sa fie un basm, dar cu siguranta, si asta pot promite, ca va fi iubire din plin. Stiu sigur ca langa tine voi fi ceea ce mereu am fost, dar cu toate astea nu am putut fi: femeie. Ce paradox!

Asadar, inchei aceasta scrisoare binecuvantandu-te si asteptandu-te cu infrigurarea cu care nu te-am putut gasi.

A ta, Alexandra.

duminică, 13 octombrie 2019

Jurnal de octombrie

      Astazi  este o zi atat de speciala. Astazi este Dumnezeu printre noi. Astazi este ziua iubitului meu. Iubitul meu cel mai iubit…
      Iubirea mea e mare. Nu stiu cum, dar a crescut atat de mult incat ma bulverseaza, ma emotioneaza cumplit si ma face mai vulnerabila ca oricand. E oare posibil ca iubirea sa mai creasca dupa un timp indelungat? E oare asa ceva cu putinta?
       E, stiu ca e. Acolo unde este Dumezeu, este posibil totul. Dumnezeu a fost cu mine si in alte zile, si totusi zilele acestea ma urmareste, ma trage de maneca constant. Imi arata cerul luminat de luna cu albastrul de o nuanta uimitoare, imi arata copacii care susotesc non-stop, si toata natura vorbeste si urla de-atata Dumnezeu. Si de cate ori ma gandesc la iubitul meu imi simt inima atat de emotionata, atat de radianta de el, atat de zbuciumata, ca un ceas care a luat-o razna si nu mai ticaie cum trebuie.
       Ce e asta? Ce e asta Dumnezeule? Fiecare gand, fiecare fibra a corpului meu vibreaza catre acel barbat. Daca tu esti pensula, iar eu pictura, poate fi el panza mea, te rog? Caci doar pe el m-as lasa pictata, iar stralucirea mea e doar nascocirea ta. Dar ce nascocire...poti sa imi pictezi vibratia, emotia,zbuciumul? Caderea si urcusul, trepidatia? Stiu ca poti...
       In seara aceasta trandafirii mei sunt cadou pentru el. Doar mirosul pe care-l raspandesc ma-nfioara pana in adanc, iar muzica ce o aud imi vorbeste doar despre iubire mea mare. 
       Iata-ma captiva printre aceste randuri, incercand sa-mi marturisesc dragostea, insa fara noima. Caci ea este mai mult decat aceste biete cuvinte menite sa incerce a-mi descrie nebunia. Si nu stiu cum, nu stiu cum sa iti arat ceea ce simt. E mult, mare, ca un vant. Ca ceva ce are sa erupa si chiar nu stiu ce va mai fi dupa...poate doar linistea!
       A mea iubire mare..
      
       
Sunt toata un pamant,
Dar tu imi esti in gand,
Si aer, si adanc,
Si dragoste, si vant!

       

duminică, 7 aprilie 2019

Suflul nou si totusi vechi

       Cum sa incep? 
       A trecut mult timp de cand nu am mai scris. Simt ca am trait o alta viata. Ca si cum ar fi un rol pe care trebuia sa il joc ca sa devin si mai puternica, si mai buna cunoscatoare ale unor stari pe care nu le incercasem pana acum, ca sa pot intelege viata si mai adanc, si mai mult.
       Ieri si astazi am luat pauza de la rol si m-am focalizat pe cine sunt, cum sunt. Esenta mea, fiinta mea interioara. Asa ca daca astazi scriu mai stangace ca oricand, e bine ca exista mereu un nou inceput atat timp cat traiesc. Doar ca tot jucand rolul care nu ma caracterizeaza, am inceput sa ma identific cu el. Insa zilele acestea m-am oprit si am privit la primavara, anotimpul meu preferat, constienta ca daca nu am sa o privesc cum trebuie, ea are sa dispara ca o naluca. Si ea este reala.
       Si am citit...
       A ajuns la mine cartea care m-a rascolit acum cand aveam mai multa nevoie, mi-a amintit de chemarea si cautarile mele si mi-a dat aripi pentru a ma putea inalta spre inaltul sufletului mei. Am cunoscut in carte o femeie exceptionala, o femeie plina de viata, de puls, de inflacarare si de empatie, de mare si multa iubire pentru oameni. Nu exista cuvinte pentru a o putea descrie cum merita. Cel mai frumos lucru este ca acea femeie a existat cu adevarat si prin rolul ei de scriitoare si jurnalista a incercat sa trezeasca omenirea la realitate, scriind direct din razboaiele prin care a trecut. Vorbesc despre jurnalista Martha Gellhorne. Cartea se numeste "Hemingway si cu mine" si este scrisa de Paula Mclain. Am vibrat la maxim cu aceasta femeie magica, care a avut cu ea acel ceva si a reusit sa-l transmita mai departe, iar autoarea este exceptionala. Mi-au revenit amintirile din anii trecuti cu mine, cand dupa ce am citit cartea "Scrisori din Vietnam" si am vazut si filmul, mi-am dorit sa ajung corespondent de razboi. De acolo pasiunea mea pentru jurnalism. A trecut, dar pasiunea pentru oameni si pentru scris a ramas.
       Mesajul meu din aceasta postare pentru oricine sau pentru nimeni este sa cautati cartea, filmul, muzica, care sa va faca sa vibrati si sa simtiti ca traiti. Sa va ridicati si sa luptati lupta cea grea, dar frumoasa a vietii. Si mai mult de atat, sa aduceti un minim de ceva bun in viata cuiva drag sau poate a unui strain. 
      Caci viata-i minunata cu toate ale ei!
       

duminică, 7 octombrie 2018

A scrie

       "Oare mai pot face asta?", imi rasunau ganduri goale in cap. 
       Sigur ca pot face asta. Am facut mai mult decat atat. Cu fiecare provocare mi-am intrecut limitele, cu lucruri care nu mi se potriveau, dar care imi erau necesare. Multi cand ma aud ca ma plang se gandesc ca-s o rasfatata si ca nu stiu ce-i viata. Dar eu stiu...ce simt! Si desi se pare ca in ultima vreme, mi-am pierdut putin sau mai mult sinele pentru ca nu mai am cand trai, poate decat sambetele si duminicile, iata ca ce ma defineste este verbul "a scrie". Sau e predicat? Nu stiu, dar ce stiu e ca din punct de vedere gramatical fac tot ce pot iar din punct de vedere literar desi pare ca stiu putin mai mult, stiu atat de putin. Dar eu nu stiu cata informatie noua pot aduce, cat stiu ca vreau sa aduc dincolo de informatie. Si am un mare potential. Imens chiar, pentru ca imi sta in sange, am respirat aerul ala din vechile timpuri, de cand stateam pe un prag si aveam 7 ani. Si pe Dumnezeu alaturi, si da o sa fiu putin superficiala si aroganta si am sa ridic capul sus, si am sa zic asta, ca da eu mereu L-am simtit si El a fost langa mine. Ca da, de multe ori El ma asculta, dar si eu de multe ori incerc sa fac ce ma invata. Si desi nu vreau sa cad in extreme, ma poticnesc ca toti oamenii mici care vor sa creasca. Dar niciodata sa descreasca. 
       Nu, nu sunt mai mult decat oricare dintre voi, dar am invatat de mult timp singuratatea si asta ma face putin invincibila. Mie nu mi-e frica de ea, pentru ca in ea L-am aflat pe El. Si mi-am dorit ca El sa ramana, si desi sunt cea mai mare imperfectiune cunoscuta, sunt astazi foarte puternica. Nu stiu cum si cand, din cea mai mare timida a iesit o adevarata razboinica. Poate motivul sunt lucrurile exceptionale de care am avut parte, si sunt ceva, oamenii pe care i-am cunoscut...
       Tot ce pot face mai bine si mai bun este sa scriu. Pentru ca in cuvintele astea se afla o forta de dincolo de Cer, de dincolo de realitate si de dincolo de visare. Si as vrea sa va pot face sa simtiti ceea ce simt eu, sa va pot face sa vedeti cum vad eu. Dar nu sunt Dumnezeu si nici nu vreau un asemenea rol, Nu pot decat sa ma rog la propriu pentru cei care ajung pe pagina mea si nu numai, ca in viata asta sa simta ceva mai presus de ceea ce pare ca este. 
       Pot sa scriu. Mereu. Etern. Eu insemn scris. 
       

vineri, 20 iulie 2018

Sunet de harpa





Sa pot sa-mi asez gandurile obosite
in bratele calde ale celui iubit,
Sa pot sa privesc falfaitul randunicilor
conturandu-se pe cerul senin,
Sa pot sa urmaresc norii
intrecandu-se catre orizonturi indepartate.

Aceasta este iubirea.

Doua brate calde,
Nimic,
Un infinit.

joi, 10 mai 2018

Goblin

       Am vazut serialul cu multe luni in urma. Are de toate, fantasy, realitate, umor. Are ceva din stilul familiei Adams, atat de atipici, atat de misteriosi. La inceput actrita principala nu mi-a placut, o voiam mai frumoasa(gandeam atat de superficial), insa cu fiecare episod vedeam o actrita atat de talentata, atat de frumoasa prin rolul prin care il juca incat mi s-a facut rusine. Cred ca despre om nu trebuie sa gandesti decat dupa ce ai minim o conversatie cu el. 
       In schimb desi nici actorul nu este o mare frumusete m-am indragostit iremediabil de zambetul trist, de personalitatea din vremurile de demult si ar mai fi. Despre Duhul Mortii nu mai zic nimic, ca daca il aveam in fata ii saream in brate.
       Ideea este insa ca amandoi au facut un cuplu formidabil. Silpun sarang sau dragoste trista dar atat de fermecatoare incat te face sa crezi ca prin lumea asta atat de larga, sub unicul cer pe care il vedem, mai sunt persoane care pot avea sentimente atat de profunde incat ar fi in stare sa renunte la egoismul lor doar ca sa nu le raneasca pe ale altora. Sa ai ceva ce proteja din toata inima ta, sa poti sa te sacrifici pentru cealalta persoana, sa faci orice sa o vezi fericita. Sa te dai pe tine pentru ea, asa arata dragostea adevarata. Sunt doua povesti de dragoste nemuritoare.
       Pentru cei care vor sa vada cum arata dragostea adevarata, nici vorba de pasiune sau de siropenii, doar ceva...pur! Recomand Goblin si daca va uitati sa va luati servetele ca in film pana si barbatii plang(mai ales Duhul Mortii). Doar e firesc, au si o parte femeiasca in ei.