vineri, 14 iulie 2017

Pasare maiastra

       Pasare maiastra
       Toata vremea albastra
       Vino la fereastra
       Si te-aseaza,
       Fata sa te vada.
       Stihul tu ti-l canta,
       Fata sa-l auda
       Sa deschida geamul,
       Sa vibreze ramul
       In tacerea vantului,
       In mutenia gandului,
       Sa-ti intinzi penajul,
       Sa se arate pajul
       Trilul sa se intinda
       Ziua s-o cuprinda.

       Pasare maiastra,
       Toata vremea albastra
       Vino langa fata
       Si da-i drumul la fereastra.
       Stihul sa-l auda,
       Ramul sa vibreze,
       Fata sa-si ia zborul,
       In tacerea vantului,
       In mutenia gandului.
       Trilul sa se intinda,
       Pajul sa o vada
       Noaptea s-o cuprinda.

       Pasare maiastra,
       Fata pururea albastra...

luni, 26 iunie 2017

La boheme

       Imi intinsesem mainile exact ca niste aripi care cresc si ma ridicasem pe varfuri pentru a ma elibera de energia prea acuta ce dainuia in plexul meu solar. Ma gandesc ca ar fi interesant sa ma apuc de yoga. Corpul meu sufera mult si are nevoie de relaxare. Iar eu ma pricep la multe, dar de multe ori chiar daca am conditiile necesare, nu reusesc sa ma relaxez. 
       As putea spune ca de cand nu mai am visuri marete, am inceput sa traiesc mai plenar si sa ma bucur de ceea ce-mi ofera viata, sau altfel spus, sa ma bucur de ce-i ofer eu ei. Asta nu e un targ. Ea m-a invatat mai demult sa o privesc clar si sa ma bucur de tot ce-i prin Univers. Si asa m-a inspirat sa-i daruiesc si eu perceptiile pe care mi le transmitea draga de ea. Si slava Domnului sau cui o fi pe acolo pe sus, mi-am format ochii in asa fel incat sa dibui binele din jur care e din plin, apropo. Si dupa cum spuneam, visurile mele ce odata pareau marete, pe urma dupa ce m-am relaxat nu le-am mai vazut asa pompoase, incep sa se contureze. Si nu stiu daca e chestia ca las si eu ceva in urma mea sau ca in sfarsit ma pot exprima cum trebuie (de multe ori am fost luata drept idioata ori pentru ca taceam, ori pentru ca scoteam ineptii pe gura) ci ca traiesc prin aceste visuri. E momentul devenit realitate care se configureaza plenar. Stiu, stiu, inca nu a devenit realitate, dar va deveni. Fiecare dintre noi e facut sa se exprime prin ceva, poate chiar prin toate felurile cu putinta. Eu chiar am simtit ca pot face foarte multe lucruri si abia acum inteleg ca dorinta de a face aceste lucruri vine din ce am facut in vietile anterioare. Eu vin cu ceva ce stiam deja. Suflet de om zbuciumat care isi va afla linistea, suflet boem. Je, moi, noi, voi, toti. Mi-a soptit o pasarica ca suntem conectati cu totii. Doar noi nu ne dam seama pe moment, caci ne vom da seama. Atunci se va sfarsi si lumea, cel putin asa cred eu, nu-mi permit sa fac prorociri.
       Deci Alexandra munceste sa-si indeplineasca visurile. Scrie, canta, nu renunta, iubeste. Iubeste lumea mare mai de cu seama. Si daruieste. Un zambet, un sfat, un cadou, flori, si iar iubeste. Ii iubeste pe toti cei care o inspira si nu numai. Si invata sa daruiasca si mai mult. Nu pentru admiratie, nu pentru popularitate, nici macar pentru iubirea la schimb. Ci pentru ca simte ca poate iubi si darui dincolo de limite. Daca exista limitele...Si Alexandra isi doreste sa atinga stari de pura beatitudine prin tot ceea ce face. Stari profunde, plenare, pure. Si va reusi la fel ca toti cei care isi doresc asta: eu, tu, noi, voi. 
       Pentru ca e scris in stele...

luni, 19 iunie 2017

Iubirea se ascunde in gesturi

       Iubirea se afla intr-o omleta pregatita cu dragoste.
       Iubirea se afla intr-un cantec fredonat si o invitatie la dans.
       Iubirea se afla intr-o cana de ceai oferita persoanei iubite atunci cand este racita si nu numai.
       Iubirea se afla in mancarea pregatita pentru porumbei si nu in dorinta de a-i tine in mana.
       Iubirea se afla in tacerea unei priviri.
       Iubirea se afla intr-o fotografie ce cuprinde urmele lasate de cei pe care ii iubim.
       Iubirea se afla intr-o melodie, atunci cand nu ne putem exprima prin cuvinte.
       Iubirea se afla in culorile pe care le asezam pe panza. Si in formele pe care le ia panza.
       Iubirea se afla intr-o imbratisare si un tinut de mana. Cel mai frumos tinut. :)
       Iubirea se afla intr-o floare furata pentru persoana iubita.
       Iubirea ar trebui sa se afle in fiecare cearta. Sa invatam sa ne certam cu iubire.
       Iubirea se afla uneori intr-un cadou. Sufletului nostru ii place uneori sa se transpuna si in lucrurile materiale.
       Iubirea se afla in femeia care de fiecare data imi pregateste grisul si placinta cu drag.
       Iubirea se afla intr-o poezie.
       Si nu in ultimul rand, iubirea se afla in cuvinte. Poate fi un simplu "te iubesc si insemni totul pentru mine". Doar ca inaintand in etapele iubirii, cuvintele devin fade. Si decat niste cuvinte spuse automat sau mai rau, false, invatam sa iubim mai profund, prin gesturi. 
       Iubirea se afla in noi si nu in cuvinte. Caci pana la urma este mai important sa transmitem iubire, decat sa declaram iubire.
       Eu invat cu fiecare etapa a vietii mele iubirea si mai adanca, si mai profunda. Voi cum iubiti?

vineri, 19 mai 2017

Poezie de dragoste



       Imi luminasem cararea,
       Nu mai era pustiu.
       Era doar mirarea
       A ce aveam sa fiu.
       Si nu mai stiam nimic,
       Ma dezbracasem incet
       De idealuri si frici
       Si n-am cazut, oh, n-am cazut
       Doar am privit cum merg pe drum.
       Si nu stiu de-am ajuns
       Nici nu mai conta,
       Insa l-am auzit rugandu-se
       Sa ma arat in calea sa.
       Doar atunci m-am oprit
       Si fara teama i-am intins mana.
     

marți, 16 mai 2017

Ne cautam

       Ne cautam necontenit. De multe ori avem impresia ca ne-am gasit. Si nu-i asa. Raman amintirile, uneori raman tristetile si durerile. Si gandul ca poate ar fi fost mai bine daca ne-am fi luptat mai mult. Si ne uram, oh cat ne mai uram. Pentru ca stim ca in ochii celuilalt eram deosebiti. Dar am dezamagit. Si dupa ce ca il uram pe celalalt, ne uram si pe noi. 
       Ne cautam pe oriunde putem. Si iarasi ne amagim ca ne-am gasit. Pana apar diferentele. Din nou. Unul vrea sa locuiasca in Izmir, altul in Paris. Si tot asa, niciunul nu cedeaza. Pentru ca nu e destula vointa pentru relatie, nu e destula intelegere si pentru celalalt. La fel ca mai sus, dezamagiri si durere. Nimic nou sub soare.
       Pana cand cautam in noi. Si auzim...o voce. Acel cineva, care ne cauta pe aceleasi carari de mai sus. Si dintr-o data timpul sta pe loc si totul devine mai mult decat perfect. Pentru ca aceasta gasire atat de atipica aduce dupa ea intelegerea si compasiunea pentru celalalt. Nu mai sunt eu, suntem noi. Si cel menit sa ramana imi intinde mana, pentru ca stie exact cum a fost sa traiasca printre iluzii. 

       "- Ce-ai vazut, ma intreaba barbatul?
       - Pe tine, ii raspund. 
       Lasa paleta de tenis jos din mana si ma ia in brate."
       
       Atunci cand ne cautam si mai ales ne dorim sa ne gasim cu adevarat, ne gasim. 

vineri, 10 martie 2017

Perfect

       Prinsa intre o melodie perfecta si razboiul din jungla amazoniana a Evei Luna simt cum un singur parfum vrea sa ma cuprinda, parfumul iubirii. Sunt acele doua brate pe care le astept de cand lumea si pamantul. Pentru ca asa simt ca o sa fie. Are sa vina iubirea pe care o astept. Si mai mult decat zambesc, am sa zambesc. 
       Are sa gaseasca o femeie zambitoare si optimista. Cu multa tristete prin parti, dar in adancuri, tine-te sa te tii, un adevarat Cavaler al Luminii si al Iubirii. Pentru ca zambetul asta, jur ca nu-l dau pe nimic din lumea asta. Mi-a fost daruit si am sa-l pastrez sa-l impart cu cel ce va veni.
       Astazi este despre tine. Eu nu te cunosc, desi te cunosc. Iti stiu doar numele. Mi-au spus ei. Poate vii dintr-o melodie sau din jungla, nu mai conteaza. Poate vii din trecutul meu, poate esti si tu captiv undeva prin labirintul memoriei mele. Dar stiu ca ai sa vii. 
       Si zambesc din inima. Te astept. :)


sâmbătă, 25 februarie 2017

Sono felice

       Sunt fericita.
       Zambila galbena imi zambeste cu dragoste si isi imprastie parfumul puternic peste tot in casa. Sunt alergica la flori, dar acest lucru nu ma impiedica sa le iubesc. Dimpotriva. Sunt fericita...
       Cartea tipa puternic dupa mine oriunde m-as duce. Striga sa continui sa aflu povestea familiei Buendia. Familia cu nenumarati Aurelio Si Jose Arcadio. Desi ma zapacesceste, asta nu ma impiedica sa o continui. Sunt fericita...
       Si totusi caietul tipa si mai abitir sa-i scriu povestea visului frumos. Este ceva ce am inceput si ce am sa continui pana mor, face parte din destinul meu. Doar un vis. Sunt fericita...
       In curand visul nostru o sa devina realitate. Incet dar sigur, s-a transformat intr-o casa cu pereti verzi, perdele albe, dulapuri cu carti si mese lacuite frumos cu scaune. Ne uitam ieri la ce a iesit, fetele, domnul Dan, Gabi si cu mine. Mai e putin si e oficial. Sunt fericita...
       Durerile s-au intors. Ele chiar ma iubesc. Sunt fericita...
       Este pace si liniste in haosul asta. Singuratatea zburda fericita falfaindu-si aripile albe. De cand nu mai e nimeni sa-mi sesizeze defectele, am invatat sa le iubesc. Sa iubesc singuratatea asta, sa ajung in punctul asta, imi doream. Sunt fericita...
       Zambesc mai mult. Nu e nici un motiv si imi place asta. E confortabil asa. Sunt fericita...
       Ara? Stii, nu? E stiinta, cunoastere. De aia a fost dragoste la prima vedere. Cineva singur, puternic si fericit. Am vrut sa fiu asa. Sunt fericita sa il privesc. E mereu langa mine si ma priveste, strigandu-mi: "Suntem unul si acelasi, poti sa vezi"? Vad!
       Ce-i lumea? Doar un vis care se crede realitate. Cata tristete pe bietii oameni care nu pot vedea dincolo de visul asta. Sunt trista...
       M-am oprit din a mai cauta. Sunt fericita.