Respira incet si deschise usa. Intunericul o izbi, iar aspectul dezolant al camerei ii dete o stare de tristete. Incet, ochii ei se obijnuira cu intunericul si putu vedea totul mai clar. Pasii o purtara lent catre dulap. Pe el o fotogtafie prafuita. O ridica cu mana si o privi. Din ea zambeau luminosi o ea si un el. Erau imbracati in alb, dar lumina nu venea din hainele lor ci din sufletele lor pure ca un cer instelat. O luna si un soare, doi oameni ce impartisera totul.
Privind fotografia, aceasta incepu sa arda.
Ce bine ca a fost, isi spuse ea zambind si deschise fereastra.
Pasarea zbura, arunca cenusa fotografiei arse si camera se lumina.
