Paula

       Cred ca aveam vreo 13 ani cand abia am indraznit sa-i cer mamei sa-mi cumpere o caseta de-a Paulei Seling. Stateam la tara vacanta dupa vacanta, indiferent ca era primavara, vara, toamna sau iarna. La bunicii mei la care am crescut era raiul pe pamant, era cald si iubeam locul ala.
       Si in vara aceea mami mi-a facut cea mai mare bucurie cumparandu-mi "Stiu ca exist". De cand aparuse Paula la Cerbul de Aur eram absolut fascinata de ea, de tot ce transmitea ea. Invatasem caseta aia pe de rost si mereu ma certa matusa mea ca aveam o voce nasoala rau. :)) Dar melodiile alea le simteam atat de adevarate, atat de unice, plus vocea Paulei care mie personal mi s-a parut venita din rai. Mie imi dadea fiori, ma emotiona. La fel si acum. Visam sa scriu o melodie, era o prostioara pe care am pierdut-o, ceva gen: "Si ingerii au aripi/ Si demonii sunt buni". Si visam cum ca am sa o rog sa o cante ea cu vocea aia dementiala, atat de buna, atat de dureros de frumoasa, ea, un inger.
       Cand am auzit pentru prima oara "Promit" am stiut ca e ceva cu melodia aia. Am simtit-o atat de speciala si de altfel toate melodiile ei au ceva atat de unic si de profund. Imi pare rau ca nu am ajuns la nici un concert de-al ei desi am locuit 2 ani in Bucuresti. Dar muzica ei pentru mine este o mangaiere, o alinare in clipele uneori atat de grele. Poate ca intr-o zi am sa stau in fata ei si am sa-i multumesc ca si datorita ei am vrut sa devin ceva bun si mai ales am vrut sa daruiesc ceva bun.
       "Stiu ca exist" o tin acum in maini. Este una din marile mele comori, de altfel nu cred ca am multe, dar caseta asta e ceva. Nadajduiesc in continuare sa ajung ceva ma bun. Ca sa pot darui la randul meu ceva bun...