Nu va pripiti, pentru cunoscatori. Nu vorbesc despre cartea Rodicai Ojog-Brasoveanu care dealtfel este o carte absolut captivanta. Daca nu ati citit-o, va rog sa o faceti cu incredere, sa zicem ca este un must read.
Revenind, am avut parte in viata de lucruri absolut minunate, uimitoare, surprinzatoare. A fost insa un miracol sa-i zic asa, care promitea ca avea sa se infaptuiasca. Si am asteptat cu sufletul la gura, sa-l vad. Dar fatalitate: miracolul a murit.
Am plans mult, am suspinat, am vrut sa-mi zmulg parul, sa urlu ca un caine turbat, sa musc, sa zgarii, sa bat soarta, sa o mutilez, am vrut sa-L urasc pe El pentru ca a lasat ca lucrurile sa se intample asa si am adormit intr-un tarziu. Trebuia sa ma odihnesc, a doua zi aveam o obligatie de onorat si dupa ce am adormit cu chiu cu vai, m-am trezit in urletele proprii. Aveam un cosmar! M-am oprit repede zicandu-mi ca am sa-i sperii pe ai mei. Dar mi-am adus aminte ca acel cosmar era nimic pe langa realitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu