Viata reprezinta un amalgan de stari. Azi suntem bine, maine rau, poimaine indiferenti, si in alte zile cine stie...dar tot ce adunam zi de zi si trece, ne ramane in memorie. Fie ca sunt lucruri bune sau lucruri rele, aceste stari, senzatii, sentimente reprezinta amintirile noastre, cat si ceea ce vom construi si vom lasa in urma.
Spre exemplu, eu am fost dintotdeauna in cautarea propriului eu. Ca atare, in afara faptului ca am fost o introvertita, am avut un vis legat de ceea ce vroiam sa fiu in aceasta viata, ceva care ma reprezenta perfect.
In comparatie cu cine sunt astazi, atunci eram altcineva. O alta persoana, foarte singura dealtfel si mai ales trista. Dar nu o sa intru in detalii, astea sunt amintirile mele foarte personale.
Ideea este ca daca acum 10 ani as fi gandit in felul cum gandesc astazi, cred cu certitudine ca soarta mea ar fi alta. Dar astazi nu mai am sansa de a-mi indeplini acel vis...
Cand se apropie primavara devin melancolica. Aveam un vis frumos, pictat in cele mai frumoase culori. Avea sunete desavarsite in acorduri de pian si vioara, amandoua impletindu-se intr-o poezie scrisa intr-o maniera ingenioasa. Cu toate acestea visul acesta este acum ingropat adanc in gradina mea, si atunci cand ma cuprind anumite stari pe care doar primavara mi le poate aduce, imi amintesc ca undeva in colturile cele mai adanci ale memoriei mele, ceva incearca sa iasa la suprafata, ca un ghiocel, o soapta din indepartare...acel vis!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu