Viata

     As vrea sa vorbesc despre lucruri frumoase. Dar nu intotdeauna avem parte de ele. Viata oricum este compusa dintr-un amestec ciudat de sentimente contradictorii. Si este bine pentru noi sa avem habar despre toate nuantele, culorile acestor sentimente. Eu sunt unul din oamenii aceia care cauta frumosul peste tot, asadar trebuie doar sa privesc cu atentie. Probabil ca exista si in starea ametitoare de tristete care se incapataneaza sa ma invaluie. Dar sper sa nu dureze mult. Sunt prea tanara ca sa las batranetea din mine sa ma acapareze. Mi s-a intamplat asta cu mult timp in urma, nu mai vreau.
     Acum trebuie sa traiesc ce mi se da. Destinul consider ca il ai scris dar ti-l poti face si singur. In fond destinul nu inseamna neaparat un drum ci felul in care parcurgi acel drum. Adica ori alegi calea usoara si neortodoxa sa zicem in care te vinzi pentru niste bani sau mai rau iti vinzi corpul "in numele iubirii", sau pe cea in care incerci sa te ridici prin propriile puteri si desi de multe ori simti ca te impotmolesti, te agati de ceva si continui sa te tarasti: inca un pas, doi, trei si poate nu ajungi acolo unde iti doreai dar tu lupti pentru ca asta te face mai putin vulnerabil in fata celorlalti. Tu cauti ceva si chiar daca nu gasesti ce cautai, gasesti altceva si mai ales cresti in ochii tai ca nimeni altcineva. 
     Despre viata am putea face un adevarat tratat. Stai si te gandesti uneori ce-a gandit Creatorul cand a hotarat sa fie viata. De ce i-o fi permis sarpelui sa ajunga in gradina Eden? Poate s-o fi plictisit si El de atata perfectiune sau poate a vrut sa arate celor ce aveau sa vina adevarata perfectiune? V-ati gandit vreodata cum ar fi viata daca noi nu am fi stiut niciodata de Dumnezeu? Ia sa va ganditi! Si de ce daca unii nu cred in acest Domn au acelasi tel ca si noi toti dealtfel, si anume dragostea?
     Si ce anume poate insemna dragostea pe care o cautam cu totii? La inceput au fost femeia si barbatul, pe urma copii, fratii, surorile, nepotii, matusile-neamul intr-un cuvant. Si toti acesti oameni au simtit nevoia unui singur lucru, in afara de hrana, acoperis, si anume dragostea. Au vrut sa auda de la ceilalti incurajari, cuvinte blande si frumoase, au vrut sa fie alintati, imbratisati etc. 
     Si noi ce cautam cu totii aici? A fost un moment in viata mea in care L-am pierdut pe El. A fost gol. M-am simtit a nimanui, si interiorul meu se schimbase. Nici un sentiment cald, nici macar un sentiment rece ci doar vid. Cand L-am simtit din nou in mine, am fost fericita. Puteam simti din nou, aveam si cald si rece, si fos si gheata, puteam iubi, puteam uri, ca pe urma sa aleg doar sentimentele care sa ma ajute la cresterea mea spirituala. In legatura cu ce cautam noi, raspunsul e iubirea. Daca observati este ceea ce ne leaga pe toti, chiar si cei mai rai isi doresc sa fie iubiti. Dar iubirea din fericire pentru multi, din pacate pentru si mai multi inseamna Dumnezeu. Asta nu inseamna ca Dumnezeu inseamna o anumita religie, Biserica sau mai stiu eu ce. Pe Dumnezeu il poti gasi si pe munte, si la mare, si in copilul vecinului si in floarea ce vrei sa o strivesti. Daca privesti Cerul o sa-l gasesti acolo, oriunde privesti cu El in tine, langa tine o sa iti dai seama ca se schimba ceva. Inveti arta iubirii, atingi altfel, vorbesti altfel, privesti altfel si tot asa. 
     Zic si eu! :)