Seara frumoasa. Prietenie. Tocuri. Dantela. Ruj rosu. Rasete, vin si pizza. Italieni. Un colt de rai. Copii si visuri. Poate si vise. Dragoste, enorma dragoste de viata.
Pe undeva pe langa centrul Pitestiului alergam pe o trecere de pietoni cu soru-mea. Eram atat de nebune, atat de indragostite si ne tineam de mana. Seara perfecta.
Ea atat de frumoasa si de calda. Pe alocuri rationala. Eu atat de eu. De nebuna, de hlizita, de pusa pe sotii. De frumoasa si de smintita.
Amandoua tinandu-ne de mana prin centrul orasului, razand si visand ca intotdeauna. Amandoua bucurandu-ne ca ne avem una pe alta. Amandoua incercate atat de greu uneori de viata. Dar amandoua in picioare si chiar pe tocuri. Amandoua iubindu-ne. Amandoua cu stea in frunte.
Pentru asemenea momente ca cele din seara asta ii multumesc lui Dumnezeu. Poate pentru ca e mai mult decat merit. Pentru prietenie, pentru iubire, pentru pasiune, pentru frumusete, pentru calm.
Si indiferent ce va mai urma, dragostea de viata, n-am s-o pierd. E prea profunda si poate ca moartea e prea lunga. Si nu stiu daca in urmatoarea viata voi mai fi la fel de binecuvantata. Asa ca zambesc. Si profit la maxim de ceea ce mi se ofera. Si mai ales ofer tot ce am mai bun. Fara retineri si fara jumatati de masura.
Pentru ca viata e un tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu