Scrisori

       Eram zilele trecute de dimineata la munca si imi vine domnul Nae.
       - Alex, am venit cu scrisori, unde e cutia postala?
       - Ce cutie postala, il intreb consternata.
       - Hai maaaa, se ratoieste domnul Nae pe mine.
       Ma uit asa la el gandindu-ma ca e cucu si ii zic ca de 9 luni de cand m-am intors, eu n-am auzit c-am avea vreo cutie postala. La care el imi zice:
       - Pai o aveti de 2 zile!
       Ca sa nu lungesc dialogul care de regula este foarte amuzant(cei de-ai casei sunt scriitori, dentisti, psihologi, avocati, popi, ingineri, etc), sefului meu i-a venit geniala idee sa ne scriem scrisori, fara insa sa ne semnam. La inceput am crezut ca era vorba de prietenii sefului, asa ca atunci cand am dat de el m-am dus si i-am facut capul calendar ca vreau si eu sa primesc scrisori. Si m-a lamurit ca ne include si pe noi. Dar pana la urma se pare ca include pe oricine vine in ceainarie si vrea sa lase o scrisoare cuiva. E geniala ideea, mi se pare foarte tare sa treci sa lasi o scrisoare cuiva, sa-i spui asta si cand va avea drum pe la ceainarie, noi sa i-o inmanam. Sau sa nu-i spui...
       Evident, eu astept sa primesc scrisori, deja l-am batut la cap pe domnul Nae sa-mi scrie mai repede, probabil ca si fetele (macar Nicole, ca-i prietena mea!), s-o mai gasi unul ca Tavi sa-mi scrie ce-l deranjeaza sau wathever, macar sa nu se semneze ca-i dau cu ea in tartacuta la cat mi-e de drag :D. In orice caz toti sunt entuziasmati, vin la mine ca niste copii care abia-l asteapta pe Mos Craciun, mai au putin si sar si intr-un picior de fericire cand primesc vreo scrisorica. E contagioasa rau treaba.
       Si pentru ca am devenit si postarite peste noapte ma gandesc sa vorbesc cu seful sa punem o taxa scrisorilor, o suma modica, sa incercam sa facem un gest dragut in iarna, eventual pentru niste copilasi sau batranei. Pot spune cu mana pe inima ca-mi iubesc la nebunie locul de munca. Locul ala unde inca se fac lucrurile magice.

       Urmatoarea mea postare va fi despre ceainarie.