Astazi o sa impartasesc cu voi cateva citate care mi-au placut din "Casa si lumea" lui Rabindranath Tagore. Hotarat lucru este o carte care merita citita.
"Astazi simt ca voi invinge; vad lucrurile asa cum sunt, si asta imi ajunge. Mi-am castigat libertatea. Vreau sa le-o daruiesc si celorlalti. Imi voi gasi pacea in munca."
"Cand Dumnezeu a creat barbatul, nu era decat un dascal saturat de porunci si principii; dar cand a ajuns la femeie, a devenit artist si a folosit pensule si culori."
"Ajunsesem doar sa inteleg ca nu voi putea niciodata sa fiu liber inainte de a invata sa eliberez. S-o pastrez pe Bimala ca pe o ghirlanda la gat insemna sa impun o povara inimii. I-am cerut cu ardoare cerului: daca fericirea nu poate sa-mi apartina, sa plece; daca nefericirea e soarta mea, o astept."
"- Cartile nu ne invata nimic, am continuat. Citim in Scrierile sfinte ca dorintele noastre sunt legaturile care ne inlantuie si pe noi si pe ceilalti. Cuvinte goale de sens! Numai atunci cand ii deschidem pasarii portita coliviei intelegem ca pasarea ne elibereaza. Orice am tine in colivie, ne inlantuie prin dorinte mai puternice decat legaturile de fier. Asta este ceea ce lumea n-a inteles inca. Se vrea reforma in afara sinelui, dar reformele trebuie sa opereze in sine insusi, in propriile dorinte, si nicaieri in alta parte.
- Consideram, a spus el, ca suntem proprii stapani atunci cand tinem in maini obiectul dorintelor noastre. Dar nu suntem proprii nosti stapani decat atunci cand am gonit dorintele din inimile noastre."
"Noi, femeile, nu-i vom intelege niciodata pe barbati. Indarjiti in urmarirea unui scop, nu vor ezita niciodata sa zdrobeasca inimi pentru a pava drumul pe unde trebuie sa defileze carul lor. In betia propriei creatii, se bucura distrugand creatia Creatorului. Nici macar n-ar banui aceasta rusine ce-mi zdrobeste inima. Isi rad de viata. Ceea ce ii intereseaza este singurul lor scop. Ce sunt eu pentru ei mai mult decat o floare ratacita pe panta peste care va trece torentul."
"- Vor sti vreodata barbatii sa daruiasca asa cum o fac femeile? intreba Sandip prvindu-l pe Amulya.
- Acestea sunt zeite, aproba Amulya.
- Tot ce putem face mai bine noi, barbatii, continua Sandip, este sa ne oferim puterea. Dar femeile se daruiessc pe ele insele. Ele dau nastere din propria lor viata; si din propria lor viata ofera supravietuire. Astfel de daruri sunt singurele daruri adevarate."
"Gelozie! Acolo unde barbatul puternic isi arata slabiciunea, sexul slab nu se poate infrana sa nu bata toba propriei victorii."
"O, slabiciune, slabiciune! Sandip a inteles in sfarsit ca, in fata mea, este slab. Nu intuiam alt motiv al acestui brusc acces de furie. El a inteles ca puterea lui nu era de ajuns pentru a o ingenunchea pe a mea. Cu o privire i-am distrus fortaretele! Nu are sens sa se impauneze: surazand, am pastrat o tacere dispretuitoare. Am ajuns, in fine, sa-l domin. Nu trebuie sa pierd vreodata acest avantaj, nu trebuie sa mai dau inapoi vreodata. In inima umilintei, sa-mi ramana macar aceasta biata demnitate!"
"Ea n-ar fi trebuit sa ma priveasca niciodata
Daca n-ar fi vrut sa se faca iubita,
Sunt o multime de barbati,
Ma gandesc, carora si-ar putea dezvalui
Intregul suflet, daca i-ar placea,
Si care deloc nu se vor schimba;
Dar eu nu sunt asa, si ea o stia,
Cand privirea-i, ratacind asupra lor, se opri asupra mea."
"In primavara regatului vostru, regina mea,
Intalnirile si despartirile se cauta si fug una de alta, intr-un etern joc de-a v-ati ascuns
Si flori invie pe cand altele cad si mor in umbra.
In primavara regatului vostru, regina mea,
Intalnirea noastra a rasunat de cantecele ei,
Dar sa n-aiba plecarea mea daruri sa v-ofere?
Acest dar este nazuinta secreta sa ma-nvalui in umbra gradinii voastre,
Ca ploile lui iulie s-astampere al vostru iunie-arzator.
" Numim suferintele cu nume bune sau rele, asa cum clasificam si cartile. Dar are nume aceasta agonie care se ridica tumultos dintr-o inima sfasiata si se pierde in infinitele tenebre? In noapte, stand in picioare sub stelele tacute si contempland acea silueta intinsa, sufletul imi fu lovit de groaza si mi-am spus: Cine sunt eu pentru a judeca? O, viata, o, moarte, o, Dumnezeule, a carui existenta este infinita, capul mi-l plec in fata misterului care salasluieste in tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu