Poezie de dragoste

       Imi luminasem cararea,
       Nu mai era pustiu.
       Era doar mirarea
       A ce aveam sa fiu.
       Si nu mai stiam nimic,
       Ma dezbracasem incet
       De idealuri si frici
       Si n-am cazut, oh, n-am cazut
       Doar am privit cum merg pe drum.
       Si nu stiu de-am ajuns
       Nici nu mai conta,
       Insa l-am auzit rugandu-se
       Sa ma arat in calea sa.
       Doar atunci m-am oprit
       Si fara teama i-am intins mana.