Hello, lume! M-am intors printre randurile cuvintelor mele. :)
Trecutul. El este atat de greu de uitat, de multe ori. Mai ales cand este vorba de situatii dureroase pe care multi dintre noi le-au trait. O persoana draga disparuta dintre noi, o iubire pierduta, o prietenie rupta, oameni care ne-au ranit si nu putem trece peste. Dar spre binele nostru sufletesc este necesar sa iertam trecutul si mai ales sa incetam sa traim in el. Este greu deoarece suntem atat de obisnuiti sa ne intoarcem atunci si acolo, dar daca vrem liniste sufleteasca trebuie sa muncim pentru ea.
Viitorul. Ei bine, el nu exista. Eu nu mai simt nevoia sa fac planuri, ma gandesc ca maine poate nu o sa mai fiu. De multe ori m-am gandit la ce o sa fac obosindu-mi mintea cu mii de ganduri, care pana la urma s-au dovedit fara importanta, si mai ales cu piedici pe care obisnuiam sa mi le pun singura. Mi-au trebuit 27 de ani ca sa inteleg ca sunt foarte multe lucruri pe care eu nu le pot controla si sunt sentimente sau dorinte care se schimba. .
Acum,aici. Asta este ceea ce vreau in acest moment. Sa-mi ascult respiratia, sa-mi aud bataile inimii, sa-mi simt corpul si mainile care scriu, maini magice. Sa simt ca traiesc, sa respir iubire, sa transmit frumusete si energie pozitiva, sa fac pe cineva sa zambeasca, oricine.
Nu vreau sa impresionez pe nimeni cu calitatile mele, nu vreau laude, nu caut admiratie. Inainte poate, acum nu mai e cazul. Vreau doar sa exist, sa absorb fiecare farama din clepsidra timpului meu care se scurge clipa de clipa.
Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima!
luni, 22 decembrie 2014
marți, 2 decembrie 2014
Iubirea
Am vrut sa iti arat ce simt. Cu alte cuvinte ti-am raspuns la intrebare. Am preferat sa fiu sincera cu mine mai ales, de aceea ti-am raspuns atat de tarziu. Oricum trebuia sa trecem amandoi prin diverese etape. Tu esti foarte important in viata mea, si da, eu nu te cunosc. Nu stiu care-s gusturile tale, nici ce vrei de la viata. La mine e simplu daca stii sa privesti. Dar tu...te crezi prea important. Pentru cine, omule?
Nu vreau sa fiu eu cea care te zdruncina, dar pentru cine esti tu asa important? Pentru familia ta, pentru prietenii tai, pentru femeia pe care o iubesti, pentru iubita ta, pentru arta ta? Atunci cum se face ca esti asa trist, neincrezator, temator, fragil? Eviti sa te arati asa cum esti, de ce te temi? Sau de cine? Si tu vrei sa pari cel destept, talentat, fascinant, bla, bla, bla. Vezi tu, eu nu te-am ales pe tine, ci inima mea. Iar eu am incredere in inima mea.
Nu stiu ce crezi tu cu adevarat, nu ceea ce vrei sa arati, amice! Ci ceea ce zace in tine. Dar tu esti cel care se va lupta cu acele trairi, nu eu. Eu am trecut la alt nivel, desi nu te-am vrut pe tine, te-am acceptat. De ce? Pentru ca, inima, Dumnezeu, tu, lumina ta, eu, lumina mea.
Daca o sa iti dai ocazia sa privesti adevarul, stii de unde sa ma iei. Daca nu, o sa faci ceea ce ai invatat cel mai bine de-a lungul vietii, o sa fugi! Dar...vezi tu, eu nu-s din fier. Daca alegi sa fugi, pai asa ramai. Eu am de gand sa traiesc cu toata fiinta mea. Si sa stralucesc. Si desi tu ai inima mea, eu pot iubi, tocmai pentru ca asta sunt: iubirea!
Si inca ceva: asta nu este o provocare, asta este ceea ce simt. Pentru ca tu, the one, stii ce este in inima mea. Ai stiut mereu. Mi-a luat ceva timp, dar ti-am aratat. Am vrut sa lupt pentru tine, inca vreau. Depinde de tine si de inima ta, ce alegi. Si, orice ai alege, imi permit sa iti dau un sfat: fa in asa fel incat alegerea ta sa iti reflecte fericirea.
Orice ar fi, fii fericit. Pentru ca meriti! Eu am sa fiu, indiferent ce si cum. Sunt. :)
Nu vreau sa fiu eu cea care te zdruncina, dar pentru cine esti tu asa important? Pentru familia ta, pentru prietenii tai, pentru femeia pe care o iubesti, pentru iubita ta, pentru arta ta? Atunci cum se face ca esti asa trist, neincrezator, temator, fragil? Eviti sa te arati asa cum esti, de ce te temi? Sau de cine? Si tu vrei sa pari cel destept, talentat, fascinant, bla, bla, bla. Vezi tu, eu nu te-am ales pe tine, ci inima mea. Iar eu am incredere in inima mea.
Nu stiu ce crezi tu cu adevarat, nu ceea ce vrei sa arati, amice! Ci ceea ce zace in tine. Dar tu esti cel care se va lupta cu acele trairi, nu eu. Eu am trecut la alt nivel, desi nu te-am vrut pe tine, te-am acceptat. De ce? Pentru ca, inima, Dumnezeu, tu, lumina ta, eu, lumina mea.
Daca o sa iti dai ocazia sa privesti adevarul, stii de unde sa ma iei. Daca nu, o sa faci ceea ce ai invatat cel mai bine de-a lungul vietii, o sa fugi! Dar...vezi tu, eu nu-s din fier. Daca alegi sa fugi, pai asa ramai. Eu am de gand sa traiesc cu toata fiinta mea. Si sa stralucesc. Si desi tu ai inima mea, eu pot iubi, tocmai pentru ca asta sunt: iubirea!
Si inca ceva: asta nu este o provocare, asta este ceea ce simt. Pentru ca tu, the one, stii ce este in inima mea. Ai stiut mereu. Mi-a luat ceva timp, dar ti-am aratat. Am vrut sa lupt pentru tine, inca vreau. Depinde de tine si de inima ta, ce alegi. Si, orice ai alege, imi permit sa iti dau un sfat: fa in asa fel incat alegerea ta sa iti reflecte fericirea.
Orice ar fi, fii fericit. Pentru ca meriti! Eu am sa fiu, indiferent ce si cum. Sunt. :)
miercuri, 26 noiembrie 2014
Razboi!
Azi-noapte am vorbit cu iubitul meu. Am avut o discutie...incendiara! Are omul asta un umor (omor!) de mi-a venit rand pe rand sa-i trag un pumn, sa o iau la fuga sau sa ii inchid gura cu gura mea (sau sa-l leg de maini?). Probabil ca asta ar fi fost situatia daca as fi fost langa el, dar a scapat...de data asta! :D
Insa ce a fost mai greu a trecut. Abia de acum or sa inceapa lucrurile cu adevarat interesante! Barbatul asta al meu trebuie zguduit putin. La propriu, ca la figurat am reusit deja. Daca tot m-a numit cu un titlu onorific, am sa ii fac pe plac. Atat de rau si atat de mult, incat o sa se piarda (in bratele mele, evident!).
Se pare ca e mai interesant asa cu forta...sau o fi umorul meu de vina? :D
Insa ce a fost mai greu a trecut. Abia de acum or sa inceapa lucrurile cu adevarat interesante! Barbatul asta al meu trebuie zguduit putin. La propriu, ca la figurat am reusit deja. Daca tot m-a numit cu un titlu onorific, am sa ii fac pe plac. Atat de rau si atat de mult, incat o sa se piarda (in bratele mele, evident!).
Se pare ca e mai interesant asa cu forta...sau o fi umorul meu de vina? :D
sâmbătă, 8 noiembrie 2014
Desteapta-te romane!
De cateva saptamani nu aud decat ca nici unul dintre cei doi candidati nu merita sa ajunga la Cotroceni, ca toti sunt o apa si-un pamant, ca jocurile in culise sunt deja facute, ca noi nu avem cum schimba nimic. Nu vi se pare un paradox, avand in vedere ca noi suntem totusi cei care-l alegem pe viitorul conducator al statului? Adica ei ne pot fura din voturi, dar cat? Am vazut de asemenea multa lume care se revolta si pe buna dreptate. Sunt cei carora indiferent daca sunt in tara sau nu, inca le mai pasa.
Pe de alta parte sunt si cei care nu fac decat sa critice si sa se complaca afirmand ca ei nu merg la vot deoarece "oricum nu se va schimba nimic". Pai sigur ca nu se va schimba nimic din moment ce tu stai acasa si ii lasi pe altii sa puna stampila in numele tau. Tu doar o sa continui sa critici tara asta si cetatenii ei acum, peste 5 ani, peste 10 ani, eventual pana vei muri.
E la fel ca si cu aruncatul gunoaielor pe strada, sau si mai rau, cu scuipatul. Pai daca cel din fata ta face la fel, tu de ce n-ai face acelasi lucru? Ca doar nu esti mai prost, nu? Si vrei sa te numesti roman, sau om? Ce-i inveti dumneata pe copii tai nene/tanti? Sa arunce gunoaiele pe strada, sa scuipe, sa se arunce peste toti in autobuz, sa nu voteze?
"Desteapta-te romane din somnul cel de moarte (...)", oare prevesteste o era deja apusa?
Desteapta-te omule ca doar tu poti sa-ti schimbi soarta. Ceea ce gandesti ajungi sa faci, ce ajungi sa faci devii!
Si scoala-te si mergi la vot, mai intai informeza-te putin de candidati si daca amandoi ti se par nedemni, alege-l pe cel mai putin rau. Nu de alta, dar chiar daca iti anulezi votul, e posibil sa iasa tot cel pe care nu-l vrei.
Pe de alta parte sunt si cei care nu fac decat sa critice si sa se complaca afirmand ca ei nu merg la vot deoarece "oricum nu se va schimba nimic". Pai sigur ca nu se va schimba nimic din moment ce tu stai acasa si ii lasi pe altii sa puna stampila in numele tau. Tu doar o sa continui sa critici tara asta si cetatenii ei acum, peste 5 ani, peste 10 ani, eventual pana vei muri.
E la fel ca si cu aruncatul gunoaielor pe strada, sau si mai rau, cu scuipatul. Pai daca cel din fata ta face la fel, tu de ce n-ai face acelasi lucru? Ca doar nu esti mai prost, nu? Si vrei sa te numesti roman, sau om? Ce-i inveti dumneata pe copii tai nene/tanti? Sa arunce gunoaiele pe strada, sa scuipe, sa se arunce peste toti in autobuz, sa nu voteze?
"Desteapta-te romane din somnul cel de moarte (...)", oare prevesteste o era deja apusa?
Desteapta-te omule ca doar tu poti sa-ti schimbi soarta. Ceea ce gandesti ajungi sa faci, ce ajungi sa faci devii!
Si scoala-te si mergi la vot, mai intai informeza-te putin de candidati si daca amandoi ti se par nedemni, alege-l pe cel mai putin rau. Nu de alta, dar chiar daca iti anulezi votul, e posibil sa iasa tot cel pe care nu-l vrei.
duminică, 26 octombrie 2014
Doar atat
Iluzii
Te-am cautat
Cum n-ai sa stii,
M-am agatat de o iluzie
Crezand ca ai sa vii.
Atat de mult mi te-am dorit
Ca un copil demult visat
Si-am vrut sa strig
Dar n-am putut,
In schimb m-am agatat
De umbre, de lumini,
De dans, de muzica, de crini...
Dar m-am zgariat in spini.
Si-am plans ca nimeni alta
Pentru patimile inimii mele rebele
Si mi-am dorit iubitul meu
Sa ma iubesti acum, aici
Si nu in vise sau in stele.
duminică, 19 octombrie 2014
Cosmar
Nu va pripiti, pentru cunoscatori. Nu vorbesc despre cartea Rodicai Ojog-Brasoveanu care dealtfel este o carte absolut captivanta. Daca nu ati citit-o, va rog sa o faceti cu incredere, sa zicem ca este un must read.
Revenind, am avut parte in viata de lucruri absolut minunate, uimitoare, surprinzatoare. A fost insa un miracol sa-i zic asa, care promitea ca avea sa se infaptuiasca. Si am asteptat cu sufletul la gura, sa-l vad. Dar fatalitate: miracolul a murit.
Am plans mult, am suspinat, am vrut sa-mi zmulg parul, sa urlu ca un caine turbat, sa musc, sa zgarii, sa bat soarta, sa o mutilez, am vrut sa-L urasc pe El pentru ca a lasat ca lucrurile sa se intample asa si am adormit intr-un tarziu. Trebuia sa ma odihnesc, a doua zi aveam o obligatie de onorat si dupa ce am adormit cu chiu cu vai, m-am trezit in urletele proprii. Aveam un cosmar! M-am oprit repede zicandu-mi ca am sa-i sperii pe ai mei. Dar mi-am adus aminte ca acel cosmar era nimic pe langa realitate...
Revenind, am avut parte in viata de lucruri absolut minunate, uimitoare, surprinzatoare. A fost insa un miracol sa-i zic asa, care promitea ca avea sa se infaptuiasca. Si am asteptat cu sufletul la gura, sa-l vad. Dar fatalitate: miracolul a murit.
Am plans mult, am suspinat, am vrut sa-mi zmulg parul, sa urlu ca un caine turbat, sa musc, sa zgarii, sa bat soarta, sa o mutilez, am vrut sa-L urasc pe El pentru ca a lasat ca lucrurile sa se intample asa si am adormit intr-un tarziu. Trebuia sa ma odihnesc, a doua zi aveam o obligatie de onorat si dupa ce am adormit cu chiu cu vai, m-am trezit in urletele proprii. Aveam un cosmar! M-am oprit repede zicandu-mi ca am sa-i sperii pe ai mei. Dar mi-am adus aminte ca acel cosmar era nimic pe langa realitate...
miercuri, 8 octombrie 2014
Balsam pentru inima
Draga cititorule,
In momentul asta vreau sa-ti scriu cu inima. Dat fiindca nu ma pricep sa mangai clapele pianului incantandu-ti auzul cu una din cele mai frumoase melodii, nu-mi ramane decat maiestria cuvintelor.
Probabil ca te intrebi de ce iti scriu. Pentru ca simt ca trebuie si mai ales pentru ca pot sa o fac.
In drumul fiecaruia dintre noi survin anumite greutati care ne fac sa ne indoim de ceea ce vrem cu adevarat si ne ingreuneaza urcusul. As vrea sa-ti spun ca aceste greutati trec. Nici un moment nu tine la infinit, indiferent ca-i bun sau rau. Si tu stii asta, ca si mine. Dar uneori te incapatanezi sa nu vezi, sa te complaci in situatia de victima. Ei bine, inceteaza! Ridica-te, mergi mai departe, infrunta ce vine, stiu ca-i greu. Daca scopul tau nu face rau nimanui ci te ajuta pe tine, atunci merita. Iar daca el implica sa ajuti si alti oameni, atunci ai cu adevarat un drum greu, dar inaltator.
Iar daca nu ai un drum ca multi oameni, faureste-ti-l. Cauta ca tot ceea ce faci, sa fie cu drag, macar cu putin entuziasm. Pentru ca viata noastra e grea, iar eu stiu asta, dar sta in puterea mainilor noastre sa o facem mai usoara.
As vrea sa-ti cant. Poate m-ai intelege mai bine. Dar nu stiu sa cant si sunt tare mahnita din aceasta cauza, muzica e mai linistitoare, mai suava si mai delicata decat cuvintele. Muzica creeaza o stare de vis si in acelasi timp de realitate, o stare care imbie la reusita, cu darul cuvintelor e mai complex.
Tu cel care-mi citesti randurile, trebuie sa crezi in mine, in ceea ce vad eu. Daca nu, opreste-te, nu ma mai citi. Pentru ca daca nu gasesti in cuvintele mele decat povesti de adormit copii, iti pierzi vremea. Mai bine cauti ceva in care crezi.
Eu cred in Dumnezeu mult. Mainile mele sunt calauzite de El, cuvintele mele sunt pentru cei care vad o speranta fara sfarsit acolo unde totul pare ca s-a sfarsit, dar si pentru cei care au pierdut acea speranta. Pentru aceia voi fi eu speranta.
Va scriu astazi, celor care aveti nevoie de o vorba buna. Atata timp cat aveti incredere in ceea ce faceti, veti reusi. Si daca nu, tot veti reusi. Pentru ca voi aveti cheia, puterea sta in mainile voastre. Trebuie doar sa purcedeti, este cel mai greu pas. Dar daca porniti, usor- usor veti ajunge unde visati. Si e mai bine sa ajungeti la capat usor dar sigur, decat repede si fara sa intelegeti sensul drumului vostru.
Oriunde ati fi, mergeti cu Dumnezeu! :)
In momentul asta vreau sa-ti scriu cu inima. Dat fiindca nu ma pricep sa mangai clapele pianului incantandu-ti auzul cu una din cele mai frumoase melodii, nu-mi ramane decat maiestria cuvintelor.
Probabil ca te intrebi de ce iti scriu. Pentru ca simt ca trebuie si mai ales pentru ca pot sa o fac.
In drumul fiecaruia dintre noi survin anumite greutati care ne fac sa ne indoim de ceea ce vrem cu adevarat si ne ingreuneaza urcusul. As vrea sa-ti spun ca aceste greutati trec. Nici un moment nu tine la infinit, indiferent ca-i bun sau rau. Si tu stii asta, ca si mine. Dar uneori te incapatanezi sa nu vezi, sa te complaci in situatia de victima. Ei bine, inceteaza! Ridica-te, mergi mai departe, infrunta ce vine, stiu ca-i greu. Daca scopul tau nu face rau nimanui ci te ajuta pe tine, atunci merita. Iar daca el implica sa ajuti si alti oameni, atunci ai cu adevarat un drum greu, dar inaltator.
Iar daca nu ai un drum ca multi oameni, faureste-ti-l. Cauta ca tot ceea ce faci, sa fie cu drag, macar cu putin entuziasm. Pentru ca viata noastra e grea, iar eu stiu asta, dar sta in puterea mainilor noastre sa o facem mai usoara.
As vrea sa-ti cant. Poate m-ai intelege mai bine. Dar nu stiu sa cant si sunt tare mahnita din aceasta cauza, muzica e mai linistitoare, mai suava si mai delicata decat cuvintele. Muzica creeaza o stare de vis si in acelasi timp de realitate, o stare care imbie la reusita, cu darul cuvintelor e mai complex.
Tu cel care-mi citesti randurile, trebuie sa crezi in mine, in ceea ce vad eu. Daca nu, opreste-te, nu ma mai citi. Pentru ca daca nu gasesti in cuvintele mele decat povesti de adormit copii, iti pierzi vremea. Mai bine cauti ceva in care crezi.
Eu cred in Dumnezeu mult. Mainile mele sunt calauzite de El, cuvintele mele sunt pentru cei care vad o speranta fara sfarsit acolo unde totul pare ca s-a sfarsit, dar si pentru cei care au pierdut acea speranta. Pentru aceia voi fi eu speranta.
Va scriu astazi, celor care aveti nevoie de o vorba buna. Atata timp cat aveti incredere in ceea ce faceti, veti reusi. Si daca nu, tot veti reusi. Pentru ca voi aveti cheia, puterea sta in mainile voastre. Trebuie doar sa purcedeti, este cel mai greu pas. Dar daca porniti, usor- usor veti ajunge unde visati. Si e mai bine sa ajungeti la capat usor dar sigur, decat repede si fara sa intelegeti sensul drumului vostru.
Oriunde ati fi, mergeti cu Dumnezeu! :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)