Casa si lumea

       Astazi o sa impartasesc cu voi cateva citate care mi-au placut din "Casa si lumea" lui Rabindranath Tagore. Hotarat lucru este o carte care merita citita. 

       "Astazi simt ca voi invinge; vad lucrurile asa cum sunt, si asta imi ajunge. Mi-am castigat libertatea. Vreau sa le-o daruiesc si celorlalti. Imi voi gasi pacea in munca."
       "Cand Dumnezeu a creat barbatul, nu era decat un dascal saturat de porunci si principii; dar cand a ajuns la femeie, a devenit artist si a folosit pensule si culori."
       "Ajunsesem doar sa inteleg ca nu voi putea niciodata sa fiu liber inainte de a invata sa eliberez. S-o pastrez pe Bimala ca pe o ghirlanda la gat insemna sa impun o povara inimii. I-am cerut cu ardoare cerului: daca fericirea nu poate sa-mi apartina, sa plece; daca nefericirea e soarta mea, o astept."
       "- Cartile nu ne invata nimic, am continuat. Citim in Scrierile sfinte ca dorintele noastre sunt legaturile care ne inlantuie si pe noi si pe ceilalti. Cuvinte goale de sens! Numai atunci cand ii deschidem pasarii portita coliviei intelegem ca pasarea ne elibereaza. Orice am tine in colivie, ne inlantuie prin dorinte mai puternice decat legaturile de fier. Asta este ceea ce lumea n-a inteles inca. Se vrea reforma in afara sinelui, dar reformele trebuie sa opereze in sine insusi, in propriile dorinte, si nicaieri in alta parte.
       - Consideram, a spus el, ca suntem proprii stapani atunci cand tinem in maini obiectul dorintelor noastre. Dar nu suntem proprii nosti stapani decat atunci cand am gonit dorintele din inimile noastre."
       "Noi, femeile, nu-i vom intelege niciodata pe barbati. Indarjiti in urmarirea unui scop, nu vor ezita niciodata sa zdrobeasca inimi pentru a pava drumul pe unde trebuie sa defileze carul lor. In betia propriei creatii, se bucura distrugand creatia Creatorului. Nici macar n-ar banui aceasta rusine ce-mi zdrobeste inima. Isi rad de viata. Ceea ce ii intereseaza este singurul lor scop. Ce sunt eu pentru ei mai mult decat o floare ratacita pe panta peste care va trece torentul."
       "- Vor sti vreodata barbatii sa daruiasca asa cum o fac femeile? intreba Sandip prvindu-l pe Amulya.
        - Acestea sunt zeite, aproba Amulya.
        - Tot ce putem face mai bine noi, barbatii, continua Sandip, este sa ne oferim puterea. Dar femeile se daruiessc pe ele insele. Ele dau nastere din propria lor viata; si din propria lor viata ofera supravietuire. Astfel de daruri sunt singurele daruri adevarate."
       "Gelozie! Acolo unde barbatul puternic isi arata slabiciunea, sexul slab nu se poate infrana sa nu bata toba propriei victorii."
       "O, slabiciune, slabiciune! Sandip a inteles in sfarsit ca, in fata mea, este slab. Nu intuiam alt motiv al acestui brusc acces de furie. El a inteles ca puterea lui nu era de ajuns pentru a o ingenunchea pe a mea. Cu o privire i-am distrus fortaretele! Nu are sens sa se impauneze: surazand, am pastrat o tacere dispretuitoare. Am ajuns, in fine, sa-l domin. Nu trebuie sa pierd vreodata acest avantaj, nu trebuie sa mai dau inapoi vreodata. In inima umilintei, sa-mi ramana macar aceasta biata demnitate!"
       "Ea n-ar fi trebuit sa ma priveasca niciodata
        Daca n-ar fi vrut sa se faca iubita,
        Sunt o multime de barbati,
        Ma gandesc, carora si-ar putea dezvalui
        Intregul suflet, daca i-ar placea,
        Si care deloc nu se vor schimba;
        Dar eu nu sunt asa, si ea o stia,
        Cand privirea-i, ratacind asupra lor, se opri asupra mea."

      "In primavara regatului vostru, regina mea,
        Intalnirile si despartirile se cauta si fug una de alta, intr-un etern joc de-a v-ati ascuns
       Si flori invie pe cand altele cad si mor in umbra.
       In primavara regatului vostru, regina mea,
       Intalnirea noastra a rasunat de cantecele ei,
       Dar sa n-aiba plecarea mea daruri sa v-ofere?
       Acest dar este nazuinta secreta sa ma-nvalui in umbra gradinii voastre,
       Ca ploile lui iulie s-astampere al vostru iunie-arzator.
       
      " Numim suferintele cu nume bune sau rele, asa cum clasificam si cartile. Dar are nume aceasta agonie care se ridica tumultos dintr-o inima sfasiata si se pierde in infinitele tenebre? In noapte, stand in picioare sub stelele tacute si contempland acea silueta intinsa, sufletul imi fu lovit de groaza si mi-am spus: Cine sunt eu pentru a judeca? O, viata, o, moarte, o, Dumnezeule, a carui existenta este infinita, capul mi-l plec in fata misterului care salasluieste in tine!

Astazi, 22 august

       Hmm, as avea eu multe de zis. Dar o sa ma rezum cumva. :) 8 ani in care am suspinat dupa cineva. Si nu regret nimic. Sunt doar dezamagita, dar nu de mine. Sunt dezamagita de lasitate, de neincredere, de "sunt cel mai tare dar n-am curaj sa-ti fac fata".
       Am crezut intr-o singura iubire dintotdeauna, iubirea aia suprema, absoluta. Si am stiut mereu ca sunt capabila sa o ofer, dar, (iarasi dar!), nu cuiva care astepta totul de la mine fara sa fie capabil sa ofere la randul sau ceva. E frumos sa fii iubit, idolatrizat si bla bla bla. 
       Iata ca dupa ce au trecut aburii betiei, ne trezim si ne gandim ca am avut parte doar de teatru ieftin, nici macar de calitate. Si in pana mea, ne gandim ca daca venea de la o femeie mai era ce mai era, ca nah noi suntem mai timide, mai femei, dar venind de la un barbat, este dezamagitor. Un barbat care nu facea decat sa urle mai rau ca o muiere, dar murea in sinea lui pentru un sarut. Frumos...
       Si in timp ce noi am crescut, altii au scazut brusc sub nivelul marii. Cei ce n-au avut pantalonii cu ei, aia care desi urasc drama, se ineaca mai cu foc in ea.
       Felicitari din partea mea! Ai nota 10 cu brio. :)

Vacanta

       Am ajuns la mare exact cum m-am dorit, in Vama Veche. A fost asa relaxant, avand in vedere ca acum o sa muncesc restul zilelor si noptilor si ce-or mai fi. :))) Dar nu regret nimic, a meritat calatoria asta.
       M-am plimbat enorm de mult, am mers aproape seara de seara si am dansat, am privit stelele din hamac, am cules flori de pe camp, am stat cu Mara, fetita aia atat de speciala, am mancat muuulte midii (yummmy), am vazut peisaje de vis, am privit rasaritul. Stiati ce se spune despre rasarit? Ca daca il privim ni se iarta un pacat? Mi-a spus o doamna in autocar...ar fi ceva sa fie asa. Cred ca m-am bucurat la maxim de fiecare moment si cand am gasit biblioteca aia pe plaja. Muzica din Cohiba era atat de faina, era ceva.
       Si cel mai important lucru, dar nu cel din urma, a fost clipa cand am revazut cei mai frumosi ochi din lume. Probabil ca eu sunt chiar egoista, dar a meritat totul pentru privirea aia. Absolut totul.
     

Ceva bun

       Ma simt aproape de ceva bun. E ceva, n-am idee, dar pot simti.
       E frumos in jur, poate-i doar o stare, dar e frumos.
       Sunt multe carti de citit, atatea lucruri de reflectat si chiar mai mult de meditat.
       Uneori o simt langa mine, simt ca se contureaza, ma zgaltaie, ma asalteaza, ma face sa vibrez. Ma cheama, vrea sa-i dau o forma. E poezia...
       Acum, aici, e vara. E frumusete, speranta, iubire. E dorinta de a trai navalnic, pasional, total.
       Sambata o sa intru din nou alaturi de ai mei in biserica. Mergem sa ne unim din nou in fata lui Dumnezeu, adica ei doi (dar intru si eu in ecuatie :D!) Cred ca e frumos sa te casatoresti din iubire...
       Am sa fiu mai buna cu el, cred ca ne vom intalni. Sau am sa fug?? Cu toate ca chiar daca eu fug, ea tot ramane...
       Am sa-l ating...in degetele mele e atata durere, atata tensiune si chin. Cu toate astea stiu ca atunci cand o sa-l ating va fi cu blandete pentru ca imi pasa de el, e sacru pentru mine, in plus ma face sa ma simt perfecta pentru el. Sa vedem daca ma accepta si el...pianul!
       Ah...mare! Vin un picut sa te vad, vin cu drag si dor. 
       Gloria si Anthony ar fi avut o casatorie fericita daca s-ar fi iubit si sprijinit mai mult.

Acum, aici

       Cred ca in cazul asta, poezia m-a scris pe mine. Exact acum 3-4 minute. Dincolo de noi exista magie...:)

Astept...

Astept vaporul sa vina.

Incerc sa il zaresc

Pe marea eterna,

Sublima!

Astept...

Cu ochii intunecati de umbre si lumini

Eu tot astept.

Si parca astept de ani,

De vieti, de secole,

Vaporul sa vina.

Astept...

Si-n asteptarea mea

Nu mai stiu daca sunt eu,

Sau marea...

Inca nu completa pe de-a intregul

Ea asteapta vaporul sa vina.

Zboruri

       Doua suflete, o femeie si un barbat, si, amandoi cu dorinte diferite. Fiecare se chinuia sa-l traga pe celalalt dupa el. Dar n-au reusit, pentru ca amandoi stiau ce vroiau. Si amandoi erau incapatanati. Dar nu puteau renunta, si in ritmul asta se chinuiau unul pe altul, incercau sa se minta frumos. Se amageau ca daca celalalt va veni, vor fi fericiti...doar ca amandoi erau atat de nefericiti, incat trebuiau sa-si rezolve problemele cu ei insisi in primul rand.
       Nu era dragoste si nu era natural. Era ceva, nimic de zis. Poate pasiune? Poate dorinta? Poate o provocare? Poate un fel de dependenta? Era ceva...dar nu de ajuns!
       Si au devenit liberi. Ea s-a eliberat, si l-a eliberat si pe el de toata otrava "relatiei" lor. 
       Asadar, printesa l-a eliberat pe print. Si asta pentru ca ea avea probleme serioase cu ea pe care trebuia sa le rezolve, si pe deasupra iubea un rege. Si mai era ceva: isi dorea sa-l vada fericit pe print. Cu adevarat, chiar daca el probabil o ura...in sfarsit, puteau zbura liberi.


       Stiu ca ma citesti. Ai grija de tine, sa nu te ranesti!

Ale vietii valuri: Drumuri intortocheate

       Anul trecut eram aproape sigura ca o sa ajung la mare, dar, n-am ajuns. Anul asta probabil aceeasi poveste.
       Carti. Le-am ramas fidela. Doar atat am.
       Am citit Siddartha. Este absolut geniala, si mai ales cautarea lui Siddartha a fost fix mereu cautarea mea. La fel si cautarea lui Milarepa.
       Am inhalat atatea probleme care nu-mi apartin in ultima vreme, incat au reinceput cosmarurile.
       Am fost acasa, in gradina mea. Am stat in balansoar si am privit vrabiutele, randunicile, fluturii si gugustiucii cum se bucurau de viata.
       Zilele trecute i-am reamintit lu' soru-mea ca fix in urma cu 5 ani iesiseram in Garden Pub, atunci ea mi-a facut o surpriza deosebita, poate cea mai frumoasa. Mirata la culme, m-a intrebat cum de-mi amintesc. I-am raspuns ca lucrurile importante mi le amintesc mereu. Au fost vremuri frumoase...vremuri in care am sperat din suflet ca acea surpriza se va repeta!
       Si ca un facut sau nu, tot zilele trecute, cand am plecat la tara, masina neagra a trecut putin in fata autobuzului si s-a oprit. Prin inima mea a trecut un fior de durere, recunoscandu-i numerele si mi-am amintit(cum naiba sa uit?!) ca era ziua lui. Fara sa stie, este atat de legat de cel pe care il iubesc, incat mi se frange inima, dar nu stiu daca mai mult pentru barbatul din masina sau pentru mine. Cert este ca amandoi avem sufletele bolnave, pentru ca amandoi am pierdut ceva important.
       Sheila era atat de fericita ca ma vede incat m-a zgariat, dar ea este la fel ca mine: salbatica. Si iubirea ei e mare, totul sau nimic...
       Durerile nu mi-au dat pace multe zile. Am fost atat de deprimata incat imi venea sa plang din orice si eram irascibila. Macar de-as fi plans...
       As da orice ca ea sa fie fericita, absolut orice. Si asta fara regrete. Dar mi-e teama...pentru ca ii cunosc inima!
       Ziua mea. Cadouri frumoase si multa tristete.
       Au venit cu tortul si m-au pus sa-mi pun o dorinta. Doar ca eu nu stiam ce sa-mi doresc. Am incetat sa-mi mai doresc.
       N-au incetat niciodata sa-mi zica ca sunt sufletul petrecerilor. Dar mi-e teama ca nu nu mai am de unde scoate lumina si veselie...
       Femeia mi-a pus fetita in brate si m-a rugat sa o tin! Pentru o clipa m-am gandit cum ar fi fost sa fie a mea...
       Intuneric. Atat de mult, incat pare ca e normal. Dar eu tot caut lumina.
       Nu-mi place de mine, cea de acum. Nu ma reprezinta toata tristetea asta, nici nesiguranta, nici neincrederea, nici slabiciunea, nici neputinta. Dar ma doare.
       Am cautat mereu altceva, am simtit ca pot fi altceva. Si nu m-am inselat. Dar e atat de greu. Cred ca imi place greul asta. :)
       Am visat de dimineata ceva frumos. Un munte cu o bisericuta de vis si un barbat care ma plimba pe acolo. A fost linistitor!
       Sper totusi sa ajung la mare. Va fi o surpriza chiar si pentru mine.