Ganduri

     M-am intors la viata.
     Ingerii exista. Sunt printre noi, iar eu i-am recunoscut. Au venit sa-mi aline inima.
     Cu ceva timp in urma mi-am pierdut scopul din vedere. Usor-usor, l-am regasit.
     Imi doresc foarte mult sa beau apa limpede din fantana mea, dar inca sap la ea.
     M-a invatat cineva sa tac si sa ascult. E curios de cate lucruri ne putem da seama, doar tacand.
     Am primit multe daruri de Craciun, dar nici unul nu se compara cu familia mea.
     Au vrut sa ma faca mica si au reusit. Pana m-am intors catre mine.
     E iarna, desi nu se simte. Din pacate, frigul il simt.
     Florile au darul de a-mi alina inima. Ce bine ca exista.
     Barbatul insista sa dansam tangou. Imi soptea cuvinte tandre la ureche, dar nu stiam sa dansez...
     Invat sa fiu pe putin la fel de desteapta, fermecatoare si modesta precum este Maestrul meu.
     Intre Cer si pamant este o punte foarte mica. Doar ca in general, ne e frica de ce nu cunoastem.
     Anul acesta am cunoscut oameni mari si oameni mici. Am invatat cate ceva de la fiecare.
     Mi-a spus Ingerul: "Stii ce iti lipseste, Axa? Un gram de optimism!" Are dreptate. Si mai mult decat atat, a incercat cu toata puterea lui sa-mi insufle putin optimism din acel gram.
     Pasii mei hotarati coborau scarile. Exact atunci a intors capul analizandu-ma, persoana potrivita. Persoana care avea sa imi arate cat de puternica si de capabila sunt. :)
     Dupa forma ochilor se cunoaste un om. Si imediat cum incepe sa vorbeasca.
     "Alexandra! a rasunat glasul ferm. Alege, asa sau asa? Bravo, raspunse acea voce patrunzatoare, am stiut ca ai sa alegi corect." Acela a fost un moment crucial, in care am stiut ca el stia...
     "Ti-ai ales fluturii, zise Ingerul. Ca sa zbori mai repede pana acolo Sus la Dumnezeu si sa ne aduci un gram de optimism."
     Mi-e dor sa scriu o poezie.
     M-am intors ca sa devin zana, asa cum mi-a spus ea odata ca pot deveni. Vreau, si am sa reusesc.
     Imbratisarile pe care le-am primit anul acesta au fost absolut magice. Poate pentru ca persoana care m-a imbratisat era trimisa din Cer. Mi-a placut atat de mult cum m-a imbratisat prima oara, incat m-am dus la ea si i-am mai cerut inca o imbratisare.

Timpul trece

     Timpul trece si in incercarea mea disperata de a-l ajunge, il simt cum mi se strecoara printre degete si alearga, alearga departe de mine, de gandurile mele, de dorurile si dorintele mele, de oamenii pe care-i iubesc, de lucrurile frumoase pe care vreau sa le fac.

     Timpul trece iar gradina mea este atat de mica, are atat de putine flori, incat imi vine sa plang. Mi-e teama ca nu voi ajunge sa am gradina la care am visat, acea gradina care imi poate readuce bucuria si frumusetea unui loc mai bun.

     Timpul trece, iar mie nu-mi mai ajunge clipa sa respir, nu fac decat sa imit respiratia, care nu percepe decat undele bolnave si otravite de asa numitii “oameni”.

     Timpul trece si vioara plange singura in padure, caci nu am fost in stare sa o ajung, sa o salvez.

     Timpul trece si in partea care nu se vede, dar se simte, urechile inimii mele stau ciulite ascultand undele transmise de o anumita inima. Si fericire mai frumoasa nu se afla decat atunci cand in intimitatea clipei se simt doua buze cautand cu incapatanare atingerea imperceptibila a buzelor mele. Si atunci as vrea ca timpul sa se opreasca pe loc si sa-mi daruiasca magia eternitatii si nu a unei iluzii efemere. Dar timpul trece, si nimic nu e autentic, poate nici macar bataile inimii mele.

 Si timpul trece, iar eu in naivitatea inimii mele, astept o clipa, acea clipa in care timpul izbit de suflul dintre cele doua guri unite, se va opri mirat pe loc!

Al meu

   

 "Tanjesc dupa o imbratisare a ta, numai una. Noapte de noapte visez cum ma imbratisezi si este aproape magic. Stiu doar ca daca ma vei imbratisa cu adevarat, nimic nu va mai fi la fel. Eu nu voi mai fi la fel pentru ca voi lua ceva din inima ta, ceva doar al meu, ceva magic..."

Dor de tine, gradina mea

     Mi-e dor sa mai pot scrie aici pe blog. Nu stiu daca n-am mai scris din lipsa de inspiratie, de timp, dar cert este ca in ultima vreme simt ca mi se scurge timpul liber imediat si nu stiu ce sa fac mai inainte: sa citesc, sa pictez, sa fac gablonturi, sa scriu pentru alte proiecte, sa ies prin lume sau pur si simplu sa-mi odihnesc creierii dupa atata stors pe la "munci". Plus ca mai am si alte activitati casnice.
     Oare imbatranesc? Sau intineresc? Am ceva mai multe idei care imi tipa prin cap si incerc eu sa le impac pe toate. Ramane de vazut care din ele ma impaca si pe mine. 
     Celor care ma cititi, sunt bine. Pe alocuri mai gri, mai albastra, dar in interior aproape roz. Ma mai chinuie oboseala si inca ceva dureri, dar probabil ca o sa fac cam ca toata lumea si o sa le las pe mai tarziu. Cat de tarziu se poate, desigur. Concentrarea mea e cam varza in exterior, insa, in interior e asa cum vroiam sa fie. :) Desigur, trezitul pe la 5 jumatate dimineata ma cam termina, nu-mi place deloc deloc, dar nu mai zic nimic referitor la orare, ca astea oricum sunt nimicuri. Bine ca sunt sanatoasa!
     Mi-e dor de bunicii mei si de Sheila, catelusa mea. Abia astept sa ajung sa-i vad pe toti, mi-e dor de locul in care am crescut ca de aer. E bine ca imi am surioara alaturi si ca impreuna ne unim fortele pentru a face lucruri bune. E mare lucru sa ai pe cineva cu care sa empatizezi aproape suta la suta. Sa vezi lucrurile la fel, sa privesti din diverse perspective, sa vrei sa faci aceleasi lucruri, sa visezi la alt gen de viata, e ceva! Ca totul sa fie perfect mai lipseste un singur lucru, dar am incredere...
     Nu prea mai am nimic interesant de zis, sunt doar doruri, dorinte, idei si altele. Insa de cum o sa am ceva frumos de zis, o sa le impartasesc cu voi, cei care ma cititi. Imi pare rau ca am lasat deoparte poezia, fotografia si cred ca mai era ceva, dar cu mine nu se stie niciodata din punctul asta de vedere, asadar probabil ca in curand ne auzim cu vesti noi!
     P.s: Sunt foarte suparata!!! Parfumul meu preferat era editie limitata :(((

Pareri

       Multi oameni, tot mai multi au un fel de manie de a crede ca ce spun sau ce fac ei, este mai bine decat ce gandesc sau simt ceilalti. Nu sunt de acord.

       De fel sunt tare incapatanata si nu ma las manipulata asa usor. Si nu-mi place deloc ca atunci cand zic  sau fac ceva, sa aud pe cineva ca nu e de acord cu parerile mele sau mai stiu eu ce. Deocamdata singurele decizii pe care trebuie sa le iau sunt pentru mine. Si ma consider o persoana libera, sunt foarte norocoasa ca pot sa iau aceste decizii exact asa cum simt. 

       Consider ca fiecare isi poate alege cum vrea sa traiasca. Am anumite principii peste care nu trec, decat daca am un motiv bun. Daca o sa ajung sa regret, prefer sa gresesc singura, decat sa repet greselile altora. Asta nu inseamna ca nu ascult parerile celorlalti (daca gandim la fel le si accept, sau poate doar preiau ce consider ca mi se potriveste, sau nu preiau nimic), asta inseamna ca discern binele de rau asa cum consider eu. Ca poate am avut mai multe situatii sau experiente din care am putut invata singura, sau pentru ca am ales sa invat doar ce am considerat ca-mi poate face bine.

        Mi s-a intamplat si mie sa-mi dau cu parerea acolo unde nu mi se cerea, dar acum nu mai e cazul. Consider ca am trecut printr-un proces de maturizare din care am ajuns la concluzia ca pot accepta si alte pareri, insa fara sa le aplic si in cazul meu daca nu sunt de acord cu ele.

       Cat despre parerile in contradictoriu, cred ca ar fi mult mai simplu daca fiecare ne-am trai viata cum simtim fara alte pareri, mai ales daca nu le cerem. Cu atat mai mult cu cat parerile venite din afara implica lucruri serioase precum relatiile sau iubirea.

       Pentru ca fiecare are un alt mod de a privi iubirea, poate chiar viata!

Clipe deosebite

     Anul trecut undeva prin iunie, iulie, eram in Parcul Rozelor din Titan, si, stateam in mijlocul parcului pe o bancuta in fata fantanii. Desi era ceva lume, m-am linistit brusc in momentul in care s-a raspandit suav o melodie, moment in care existenta mi-a furat sufletul si a dansat cu el peste acea gradina magica, plina cu cei mai frumosi trandafiri, atat de bogat parfumati. A fost o senzatie incredibila, magica. :)

 
     A fost anul trecut pe 15 iunie, inainte de ziua mea, cand fetele mele mi-au pregatit o petrecere surpriza, ceva cu adevarat deosebit. Au facut in asa fel incat sa fie toate, desi era greu pentru ca una din ele lucra in localul respectiv, dar m-au dus acolo sub pretextul ca mergem la un concert de pian. Si catre miezul noptii, s-au stins luminile si au aparut toate cu un tort minunat, cu flori, acompaniate de un superb "La multi ani" cantat la vioara si la pian. Cu toate ca eram trista, a fost ceva magic, m-au facut sa ma simt deosebita! :) Iubitele mele dragi. :)

     Acum cateva saptamani eram la nunta uneia din prietenele mele. Am ajuns acasa la mireasa, unde mi s-a spus ca pot dormi in camera ei. Cred ca o ora si ceva mai tarziu i-am simtit intrand in camera pe amandoi si am vazut-o pe ea cum s-a apropiat de mine imbracata in rochia alba de mireasa, s-a aplecat si m-a sarutat pe frunte si mi-a multumit ca am fost alaturi de ea in acele momente. A fost un moment coplesitor, pentru ca i-am putut simti toata caldura si iubirea, si i-am multumit lui Dumnezeu ca am asemenea prieteni.
A fost magic!

Cerul

     Daca...

...ar fi ceva!