Am cunoscut de-a lungul vietii multi oameni care au incercat sa-si impuna propriile pareri asupra celorlalti din jurul lor, mai slabi, mai naivi sau mai stiu eu cum, din punctul lor de vedere.
Personal, am ajuns la saturatie incercand sa-i inteleg pe acesti oameni.
Nu pot intelege cum de incearca sa-i conduca pe ceilalti in directiile in care vor ei, sa vada lucrurile asa cum vor ei, sa faca ceea ce vor ei, pe motivul ca vor sa-i protejeze, indiferent ca sunt parinti (nu de copii, evident!), frati, surori, bunici, prieteni sau mai stiu eu ce.
Atunci cand ii doresti binele celuilalt, mai ales daca este copilul tau, ar trebui sa il sustii nu sa ii spui (impui) ce sa faca. Ca si parinte esti insarcinat cu calauzirea acelui copil cat este mic, pe urma adolescent, insa fiecare om trebuie sa isi urmeze propriul drum in viata fara a fi presat de toata lumea.
Consider ca fiecare individ stie ce-i mai potrivit pentru el, iar faptul ca incearca sa isi realizeze visurile (pe cai drepte, desigur), nu ar trebui sa insemne decat motiv de mandrie pentru cei care cred ca stiu ce-i mai bine pentru el.
Asta nu inseamna ca nu stiu ce este in inima unui parinte dar consider ca totul are o limita.
Asadar, voi ce credeti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu